D’ALE ADMINISTRAŢIEI DE ALTÃDATÃ

Cã administraţia a fost, este şi va fi un câmp al predispoziţiei nu numai spre fapta de obşte, ci şi spre aceea a necurãţeniei morale este un lucru bine ştiut.
De-a lungul vremii au fost numeroase împrejurãrile în care slujbaşii statului, chiar şi cei ştiuţi printre cei fãrã de patã, au cãzut pradã tentaţiilor, punându-şi sub semnul îndoielii o întreagã reputaţie, dacã nu chiar libertatea însãşi.
Mai departe vom supune atenţiei un astfel de caz ce l-a avut în centru pe unul dintre fondatorii oraşului Severinul, un om cu operã veritabilã în ridicarea acestuia, dar care nu s-a putut abţine şi, pe la jumãtatea secolului în care se întemeiase oraşul, la nici douãzeci de ani de la momentul înfiinţãrii acestuia, a fost gãsit cã „declinase la cazul genitiv” suma de 2.022 de lei, mare pentru acea vreme, din averea publicã.
Cazul este pilduitor nu numai în sine, dar mai ales pentru felul în care a fost tratat şi soluţionat, ca exemplu de prevenţie, curãţire şi moralitate din care „amatorii” de fapte asemãnãtoare erau somaţi sã înveţe.
Cel în cauzã a fost Costache Cârjeu, om politic liberal şi filantrop. Fiu al unor mici proprietari din Hinova, îşi petrecuse tinereţea la Cerneţi, unde s-a numãrat printre fruntaşii târgului. Susţinãtor energic al înfiinţãrii şi dezvoltãrii Noului Oraş Severinul, dupã 1833 a fost aici starostele negustorimii şi în mai multe rânduri magistrat (preşedinte al sfatului orãşenesc), iar mai târziu a ocupat demnitatea de sameş. În 1857 a intrat în adunarea ad-hoc a Ţãrii Româneşti ca reprezentant al negustorilor, iar în 1875 a iniţiat, împreunã cu Ilariu Isvoranu, înfiinţarea organizaţiei judeţene a P.N.L. Ca politician liberal, a fost adeptul lui Ion Ghica şi al lui G. Vernescu, fiind ales de mai multe ori membru al Camerei şi Senatului. Adunând o avere frumoasã din afaceri agricole şi neavând urmaşi direcţi, nefiind cãsãtorit, din cele agonisite a clãdit biserica, şcoala şi fântâna – „fântâna lui Cârjeu” – din Hinova, a înzestrat fete sãrace şi a lãsat legate importante spitalelor din Turnu Severin şi Vânju Mare, precum şi primãriei severinene. Înainte de moarte l-a lãsat legatar universal, pentru a-i încheia opera, pe nepotul sãu, Mihail G. Burileanu.
Aşadar, la sfârşitul unei vieţi de 72 de ani – Cârjeu se nãscuse în 1824 şi a murit în 1896 – rãmânea o operã socialã şi filantropicã meritorie.
Şi totuşi, în 1852, „la tinereţe”, pe când Cârjeu era „mãdular” (membru) al Magistratului (primãria de mai târziu) oraşului Severinul, Cârmuirea (prefectura de mai târziu) judeţului Mehedinţi constatase cã acesta, „sub viclene pricinuiri”, îşi însuşise suma menţionatã şi sesiza administraţia oraşului sã facã cele de trebuinţã, nu numai pentru recuperarea prejudiciului, ci şi pentru popularizarea cazului, în aşa fel încât fapte de naturã asemãnãtoare sã nu se mai repete.
Dincolo de orice alte comentarii, iatã cum glãsuia documentul al cãrui conţinut rãmâne valabil dincolo de spaţiu şi timp:
Cârmuirea judeţului Mehedinţi
Ci Magistrat al Or Severin
Socotelile din anul trecut ale acestui ci magistrat, ce s-au înaintat la Cârmuire cu raportul no.24, cercetându-se, s-a dovedit cã K. Cârjeu, unul din mãdularele acelui ci magistrat a vrut, casier fiind, supt viclene pricinuiri, sã însuşeascã din casa magistratului lei douã mii douã zeci şi doi (no. 2022), bani şaizeci.
Pentru care, supunîndu-sã la cunoştinţa ci departament cu raportul Cârmuirii no. 1539, s-a şi primit porunca no. 1954 de a se îndatora a înapoia banii la casa magistratului. Care bani s-au şi înaintat prin poliţie, în urma execuţiei ce i s-a fãcut dupã porunca Cârmuirii cu no. 2471, ce s-a dat poliţiei. Dar pentru cã unui asemenea necredincios slujbaş urma a i sã face şi osânda legiuitã, Cârmuirea a cerut de la ci departament, prin raportul cu no. 8482, pilduirea lui spre înfrânarea şi altor asemenea rãi nãrãviţi ca dânsul. Şi s-a primit porunca cu no. 7870 coprinzãtoare cã: pentru necuviincioasele fapte ale acestui casier, rãmâne a i sã cunoaşte de public, în viitor, caracterul sãu cel mârşav şi dlor deputaţii de mahalale sã fie mai scrupuloşi la darea voturilor pentru alegerea persoanelor ce are sã-i reprezenteze şi sã sprijine interesurile orãşeneşti de a nu alege persoane ale cãror fapte nu le fac cinste.
Acestea, dându-sã în cunoştinţa acelui ci magistrat, i sã scrie a publica îndatã tuturor alegãtorilor de obşte spre a cunoaşte mârşavul caracter al lui K. Cârjeu şi spre a fi cu bunã luare aminte cã pe viitor, când vor alege mãdularii, la magistrat sã fie oameni cinstiţi, cu mustrare de cuget şi cu temerea de stãpânire.
Administrator,
N.A. Niculescu Ajutor, ss., indescifrabil
No. 9958
Anul 1852, luna august 28
: Sã va face publicaţie în tot coprinsul acestui oraş. P. Gãrdãreanu.
Prof. dr. Tudor Rãţoi, director, Arhivele Naţionale Mehedinţi