La Severin, istoria e în paragini, în schimb vecinii sârbi ne dau lecţii de turism

Împãratul Traian ridica în urmã cu 2000 de ani podul de la Drobeta, una cele mai grandioase construcţii de acest gen din întreaga antichitate, în numai doi ani.
Acum, ruinele podului de pe malul românesc al Dunãrii de la Drobeta stau într-o cuvã plinã cu apã, înconjuratã de bãlãrii şi de munţi de gunoaie. Dar, pe malul sârbesc, vecinii noştri pun mare preţ pe trecut şi investesc în conservarea valorilor.
Dumnezeu îţi dã, dar nu-ţi bagã şi-n traistã, spune un proverb românesc care se potriveşte de minune cu ceea ce se întâmplã astãzi la Drobeta Turnu Severin.
Autoritãţile din Mehedinţi nu au fost în stare nici mãcar sã cheltuiascã fondurile puse la dispoziţie de Uniunea Europeanã pentru reabilitarea Complexului Muzeal Regiunea Porţilor de Fier. În cadrul acestui proiect era prinsã şi o soluţie pentru punerea în valoare şi conservarea Piciorului Podului lui Traian, dar din câte se pare Muzeul va pierde fondurile europene.
Aceste vestigii deosebit de importante ale României stau într-o cuvã de beton plinã cu apã. De jur împrejur imaginea este dezolantã: gunoaie aruncate de-a valma, munţi de gunoaie, bãlãrii cât casa, şobolani, şerpi. Şi ca tabloul sã fie complet din pereţii cuvei s-au desprins bucãţi mai mari sau mai mici din armãturã. Turiştii care vor sã ajungã aici sunt nevoiţi sã strãbatã din port un drum aproape impracticabil, neasfaltat şi plin de gropi. Dacã vestigiile istorice sunt uitate, în schimb autoritãţile locale au avut mare grijã sã ridice pe bani grei o machetã chicioasã a celebrului pod pe un sens giratoriu la intrarea în municipiu dinspre Timişoara.
„Se va realiza o altã cuvã”
Din birou, managerul de proiect de la Consiliul Judeţean Mehedinţi, Cãtãlin Gabriel Ilina, spune cã lucrãrile la Piciorul Podului lui Traian vor fi finalizate pânã la sfârşitul anului.
“Din punct de vedere tehnic s-a propus spargerea cuvei de beton, se considerã a fi nu cea mai bunã soluţie, se poate observa cã se adunã acolo foarte multã apã, infiltraţii, precipitaţii, şi dupã spargerea acestei cuve de beron se va realiza o altã cuvã – se cheamã un sistem de pereţi mulaţi care va asigura impermeabilizarea zonei. Timpul rãmas este destul de scurt, dar conform graficului de execuţie a lucrãrilor avem timp, 80 la sutã din cuvã a fost realizatã, a rãmas restul coloanelor secante şi dupã realizarea acestora urmeazã spargerea cuvei de beton”, spune Ilina. Realitatea din teren îl contrazice însã şi cel mai probabil lucrãrile la Piciorul Podului lui Traian s-ar finaliza pânã la sfârşitul lunii decembrie 2015 dacã între timp Consiliul Judeţean Mehedinţi ar descoperi un alt arhitect de talia lui Apollodor din Damasc. Cât priveşte mizeria din jur este „scuzabilã” în opinia managerului de proiect: „Pentru cã acolo este un şantier, se lucreazã, sunt materiale de construcţii, imposibil sã avem o zonã absolut curatã, putem vorbi de o zonã impecabilã dupã finalizarea lucrãrilor”.
La sârbi se poate
Dacã la noi nu se pot cheltui fondurile europene, nu se poate face curãţenie, nu se poate asfalta un drum, la vecinii sârbi, acolo unde se gãseşte celãlalt picior al podului, se poate. Sârbii ne dau lecţii de turism. Locul este bine exploatat din punct de vedere turistic, cu indicatoare corespunzãtoare, cu locuri de relaxare pentru turişti. Sârbii au avut grijã sã asfalteze şi sã ilumineze drumul care duce spre vestigiile romane. Şi aici Piciorul Podului lui Traian stã într-o cuvã, dar locul este amenajat cu mare grijã şi nu existã mizerie. Şi asta, în condiţiile în care Serbia nu este membrã a U.E., deci nu i s-au pus la dispoziţie fonduri importante pentru dezvoltarea turismului. Nici situaţia politicã din statul vecin de peste Dunãre nu a fost una favorabilã, dacã ne gândim cã acesta a fost mãcinat de conflicte interetnice, plus bombardamentele NATO din timpul embargoului impus fostei Republici Yugoslave. Cu toate acestea, sârbii şi-au vãzut în continuare de treabã, fiind cu un pas înaintea noastrã la capitolul turism.
De ce nu s-a realizat proiectul
La data de 24 decembrie 2009, Consiliul Judeţean Mehedinţi a semnat contractul de finanţare nerambursabilã pentru proiectul „Reabilitarea Complexului Muzeul Regiunii Porţilor de Fier şi valorificarea lui ca produs turistic” cu un buget iniţial de 51.739.132,62 lei şi care urma sã se desfãşoare pe o perioadã de 32 de luni. În data de 27 septembrie 2010 a fost semnat contractul de lucrãri cu Asocierea SC Confort Timişoara SA (lider asociere) şi SC ICIM Arad SA.
Dar de la data semnãrii contractului şi pânã acum au apãrut o serie de probleme care au dus la întârzirea finalizãrii lucrãrilor la timp, astfel cã proiectul este realizat, în prezent, în proporţie de circa 70 la sutã.
Urmãrite parcã de ghinion, lucrãrile aveau sã fie întârziate din tot felul de impedimente, care nici în cel mai pesimist scenariu nu ar fi putut fi luate în calcul.
„Ceea ce pot sã vã spun este cã acum se fac eforturi foarte mari ca pânã la sfârşitul anului sã se realizeze proiectul, din pãcate consider cã s-au pierdut nişte ani importanţi încã de la demarare şi nu cred, dupã pãrerea mea, cã va fi posibil sã fie finalizat pânã la sfârşitul anului 2015, dar îmi doresc din suflet sã fiu contrazisã în afirmaţia pe care o fac astãzi în faţa d-voastrã”, a spus managerul Muzeului Regiunii Porţilor de Fier, Doiniţa Chircu, în cadrul ultimei şedinţe de Consiliu Judeţean din luna mai 2015.