De câteva zile, severinenii asistã la o telenovelã de tot hazul electoral. Candidatul MNMh la Primãria Severinului şi actual primar în funcţie, dl. Constantin Gherghe, este ţinta unor presiuni formidabile. Dacã e sã-i asculţi pe principalii competitori electorali, omul ar suporta aceste presiuni atât din partea USL, cât şi din partea MNMh, alianţa care-l susţine pentru un nou mandat. Chestie ciudat de încurcatã, oricum am lua-o. Ce motive ar avea, de pildã, MNMh sã exercite presiuni asupra propriului candidat de primar, acum, în plinã campanie electoralã, când chipul acestuia ne zâmbeşte mieros de pe aproape toate afişele? A dat dl. Gherghe oarece semne cã ar vrea, într-un fel sau altul, „sã facã blat” cu duşmanul de moarte? Ar fi putut s-o facã înainte de declanşarea cursei electorale. Dar acum, când zarurile au fost deja aruncate? Aproape exclus. Ne amintim, totuşi, cã, în urmã cu aproape doi ani, între conducerea organizaţiei judeţene PDL şi primarul Constantin Gherghe au existat nişte fricţiuni provocate de intenţiile tot mai manifeste ale acestuia de a merge pe cartea independenţei politice („primarul tuturor severinenilor”, bla, bla, bla), dar aflasem cã, între timp, aceste fricţiuni fuseserã eliminate. Desemnarea d-lui Gherghe pentru un al doilea mandat ar fi o dovadã. Una dintre multe altele. Ar fi, e adevãrat, şi nişte contradovezi –semnele de apreciere, nu-i aşa, obiectivã, la adresa primarului, venite dinspre anumite zone ale PSD-ului local, menite sã inducã ideea unei posibile colaborãri viitoare. De altfel, au fost perioade compacte în care Opoziţia localã nu l-a atacat în niciun fel pe Constantin Gherghe, probabil dintr-un simplu calcul electoral: dumnealui se bucura, încã, de o mare simpatie printre severineni şi a-l critica permanent nu pãrea o idee foarte inspiratã. Dar de aici şi pânã la a vorbi de presiuni infernale asupra actualului primar, de o parte şi de alta, este aceeaşi distanţã ca de la atitudinea raţionalã, normalã, la paranoia. Pentru cã acum – asta e situaţia! – MNMh acuzã USL (în speţã, PSD) cã exercitã presiuni politice asupra primarului Gherghe, iar PSD acuzã conducerea MNMh de acelaşi lucru! Exact ca-ntr-o comedie proastã. Nefiind în epicentrul acestor discuţii şi fãrã a cunoaşte în întregime substratul lor, îmi permit sã cred cã adevãrul ar putea fi aflat în firea şi comportamentul d-lui Gherghe. Cãruia, datoritã histrionicei dorinţe de a se afla permanent în centrul atenţiei, îi place sã joace la mai multe capete. Pierzând, adesea, din vedere cã nu chiar toatã lumea poate fi pãcãlitã. În alţi termeni, asta se cheamã ipocrizie, comportament duplicitar, ca sã nu folosim nişte expresii mai aspre. Ne amintim cã, în 2008, pe când era viceprimar PSD, cu doar câteva luni înainte de alegerile locale, dl. Gherghe jura în faţa liderului de atunci al filialei Mehedinţi, ca o adevãratã primadonã în punctul culminant al unei melodrame ieftine, cã nu va trece în tabãra adversã. Ce a urmat se ştie: nu numai cã a trecut, nu numai cã a candidat, dar a şi câştigat funcţia de primar al Severinului, în numele şi cu consistentul sprijin logistic al adversarului politic. Adicã al PDL. Cã instinctul de primadonã îi dã d-lui Gherghe insistent târcoale în circumstanţe electorale o constituie şi recenta împrejurare când, la masa festivã dedicatã cuplurilor care au împlinit 50 de ani de la cãsãtorie, a crezut de cuviinţã sã invite pe liderii PSD şi PDL. Care nu au venit singuri, ci însoţiţi de staff-urile lor. Drapatã în cele mai bune intenţii (dorinţa de normalizare a climatului politic local etc.), parcã spre a ilustra adevãrul celebrei ziceri potrivit cãreia drumul spre iad este pavat cu cele mai bune intenţii, situaţia respectivã a picat nu tocmai bine. Cel puţin uneia din tabere. Aceleia din care fãcea parte chiar dl. Gherghe. Normal era ca, la ceremonia cu pricina, sã nu participe nici mãcar o sãmânţã de politician, dar te pui cu sensibilitãţile domnului Gherghe?! Ca din întâmplare, în mass-media locale, a fost, ca sã zic aşa, lansat un fragment de convorbire telefonicã în care primarul Gherghe era înjurat ca la uşa cortului de fostul, pânã mai deunãzi, prefect de Mehedinţi, prin urmare, de un fost şi important coleg de partid cu dumnealui. Dupã acest moment, dl. Gherghe – o persoanã, cum se vede, ultrasensibilã la contondenţele de limbaj – s-a declarat copleşit, ba chiar depãşit de evenimente, declarând cã va reflecta la ceea ce i se întâmplã şi cã se va consulta „cu familia şi cu severinenii”, dupã care ca vedea „ce e de fãcut”. Prin urmare, „primarul-primadonã” se abandoneazã din nou dramoletei electorale. Dupã ce corul de admiratori va intona, preţ de câteva zile, celebra romanţã „Rãmâi, o, nu pleca, rãmâi!”, el va reapãrea ca o izbãvire, purtându-şi cu obidã crucea politicã, dar bucuros cã se va putea pune, din nou şi cu toate forţele, în slujba „severinenilor sãi”. Din acea clipã, comedia ar putea reîncepe.
