România lucrului stãtut nu prea miroase a bine

Klaus Iohannis (alãturarea e intenţionatã) tace cam mult şi de vreo lunã de zile nu a mai mişcat nimic. De parcã ar fi mişcat pânã acum. Oare şi-o fi dat seama unde e amplasat pe hartã Cotroceniul sau câte bãi are clãdirea sau de câte vile de lux şi de protocol are nevoie pentru a conduce bine România? Asta e România lucrului bine fãcut şi a celor care vor sã îşi ia ţara înapoi? Doamne fereşte şi cu cei care au încercat sã fure votul românilor din afara ţãrii sau nici sã îl ia în calcul, dar România lucrului bine fãcut nu prea miroase a bine. Seamãnã mai degrabã cu o Românie a lucrului nefãcut care chiar dã înspre stãtut.
Adicã, în ceea ce îl priveşte pe Iohannis nu prea i se potriveşte povestea cu tace şi face. Am impresia cã a fost un fel de slogan în campania sa electoralã. Tace şi face – acest lucru o merge în administraţia localã, sã spunem, unde o stradã asfaltatã se vede imediat. Nu prea se potriveşte în administraţia prezidenţialã, unde un nivel de trai ridicat se vede mai greu. Nu se ştie, deocamdatã, ce face Iohannis, în afarã de faptul cã se aflã într-un concediu de odihnã prelungit. Omul are nevoie de odihnã pentru a prinde puteri, sã ridice în toamnã nivelul de trai al românilor? Ar fi bine dacã ar avea în plan lucrurile astea. La cât e de înalt, vom trãi pe picior mare sau la înãlţime. Dar înãlţimea nu prea conteazã în politicã sau în conducerea statului, dacã ne gândim la cât mãsura Napoleon, de exemplu.
România lucrului stãtut nu preamiroase a bine. Pare un zer prelung în care au început sã se scalde politicienii şi speranţele noastre. Unii au început sã cheltuiascã bugetele de pe hârtie pentru creşteri uriaşe şi peste noapte de lefuri şi de indemnizaţii. Le-o întinde pesediştii o capcanã liberalilor lacomi, sã dea din lac în puţ, atunci când o prelua guvernarea şi când o vedea cã nu au de unde sã achite toate lefurile pentru demnitari şi tot aparatul de stat şi din administraţie şi sectoarele publice unde urmeazã sã fie mãrite lefurile?
Toatã lumea viseazã la un trai ca în afarã, dar numai sã nu ne îmbãtãm cu apã rece. Grecii au sute de miliarde de euro datorii şi au protestat pentru cã în loc de 2.000 de euro pe lunã au rãmas cu 1.500. Preţurile la alimente sunt la ei mai mici ca la noi. Ei cam au soare tot timpul anului şi nu achitã factura la încãlzire timp de şase luni pe an. Trãiesc în mare parte din turism şi au deja infrastructura necesarã pentru a nu mai cheltui, ci au nevoie doar de a o întreţine.
De acord cu mãrirea lefurilor pentru toatã lumea, dar creşterea de salarii vine ca urmare a unei creşteri consistente a economiei şi a ţãrii în general. Ori astãzi trãim clar în mai multe românii şi avem nişte indicatori pe hârtie. Românul din sectorul privat e umilit cu salariul minim sau deloc. În aceste românii sunt diferenţe foarte mari şi chiar chestii paralele. Trãim într-o Românie a lucrului bine fãcut în care apar palate cu turnuleţe pentru care nu sunt plãtite impozite şi unde în fiecare familie de români sunt câte şapte-opt persoane care aşteptã alocaţia de la o lunã la alta şi se gândesc la câţi bani vor mai primi în funcţie de numãrul de copii care vor apãrea în continuare.
Mai este în România lucrului bine fãcut situaţia românului care merge cu merţanul sau cu taxiul sã îşi ridice alimentele gratuite de la UE, care sunt destinate sãracilor. Mai este o Românie a lucrului bine fãcut în Ardeal, unde românii de acolo au un avans de 10 ani faţã de românii din celelalte românii. Mai este o Românie a lucrului nefãcut în Harghita şi Covansa, unde românii au început sã nu se mai simtã ca acasã. Mai este o Românie la Bucureşti, una la Palatele conducãtorilor. Mai sunt diferite românii colorate, în fiecare casã. Alte românii sunt împrãştiate în toate colţurile lumii. Toate aceste românii sunt despãrţite şi au obiective diferite sau pur şi simplu nu au niciun obiectiv şi trãiesc aşa cum vine, de la o zi la alta.
Unii ar spune cã politicienii sunt vinovaţi de starea de fapt. Alţii spun cã politicienii nu sunt nici mai rãi nici mai buni decât cei pe care îi conduc. Dar nu, domnule, primii chiar au dreptate. Politicienii sunt vinovaţi. Ei sunt delegaţi prin vot sã ne conducã România, România sau româniile. Ei trebuie schimbaţi cât mai des dacã nu sunt buni. Chiar şi zilnic, chiar de la o zi la alta, cum se schimbã speranţele noastre.