* Domnul primar Constantin Gherghe s-a retras, dupã spusele colegilor sãi de partid, în munţi pentru cã nu mai poate suporta starea de presiune la care este supus. Din partea adversarilor politici, din partea colegilor de partid, are mai puţinã importanţã. Important e cã toatã lumea se împiedicã de domnia-sa, cã este pe cât de iubit, pe atât de indezirabil. Unde mai pui cã a aflat şi cã unii colegi de partid îl înjurã vârtos, în tot felul de convorbiri particulare. Deşi fost poliţist şi actual avocat de, nu-i aşa, succes, prin urmare având statutul unui om încercat de aspectele cele mai dificile, mai neplãcute ale vieţii, primarul în funcţie al Severinului demonstreazã cã are şi domnia- sa „propriile sensibilitãţi”. Aşa cum avea şi celebrul comisar Moldovan din filmele lui Sergiu Nicolaescu. Ele însã apar, ce ciudat, mai ales în campaniile electorale, atunci când alegãtorii, doldora de nemulţumirile şi frustrãrile acumulate ani de zile, e nevoie sã fie „înmuiaţi”, atinşi la coarda sensibilã, obligaţi sã plângã pe umãrul candidatului. La aşa ceva, dl. Gherghe, ajutat şi de o dozã de farmec personal, cu care natura l-a înzestrat, este, incontestabil, meşter. Sensibilizaţi astfel, nu puţini severineni îi recomandã actualului primar sã-şi vadã de drumul lui, sã se bazeze „pe cei care-i sunt alãturi”, „sã se dezicã de PDL” (pierzând din vedere cã, dacã ar da curs sfatului, abia cã acesta nu ar mai putea candida!). La rândul lor, liderii PDL fac zid în jurul candidatului lor, supus la presiuni de tot felul. În ce constau însã aceste presiuni, nu ne spune nimeni. Nu se ştie prea bine nici cine le exercitã. Astfel cã dl. Gherghe se confruntã cu un duşman fãrã identitate, care exercitã asupra sa nişte presiuni pe cât de infernale, pe atât de inconsistente. Aproape comic, dacã nu ar fi greţos de lacrimogen.
* Persoane ceva mai… refractare la sensibilitãţile d-lui Gherghe sunt de pãrere cã acesta, prin simulacrul de scandal pe care l-a provocat în ultimele zile, nu ar urmãri decât sã-şi punã la adãpost afacerile din perioada mandatului, iniţiind o apropiere de actualii deţinãtori ai guvernãrii, care ar putea, din toamnã, sã fie aceiaşi. O fi aşa? N-o fi?
* Alţii sunt de-a dreptul prãpãstioşi şi avanseazã ideea retragerii lui Constantin Gherghe din cursa electoralã. Aşa ceva mi se pare de-a dreptul improbabil. Mai degrabã m-aş gândi la o alianţã bazatã pe interese comune a actualilor adversari, peste capul electoratului, decât la aşa ceva. Dar, încã o datã, poţi sã ştii?
* Rãmas fãrã guvernul de serviciu, Traian Bãsescu, simţind cã este deposedat de jucãriile Puterii, a intrat într-o jenantã competiţie cu Victor Ponta şi cu Andrei Marga pe douã teme: cine este îndreptãţit sã meargã la reuniunile la nivel înalt ale organismelor europene şi cine are atribuţii mai mari în domeniul politicii externe. Deşi rãspunsurile sunt la îndemâna oricui, scandalul e în toi, implicate fiind şi camerele Parlamentului şi Curtea Constituţionalã a României. Ca la noi, la nimeni. Râde lumea de noi. Deşi cred cã lumea s-a obişnuit cu aşa ceva.
