Atleţii nesimţirii transfrontaliere

* Cu un an înaintea alegerilor locale şi parlamentare, situaţia din PSD Mehedinţi este confuzã, cu niscaiva… dezvoltãri înspre zonele contondente ale confruntãrii politice. Marius Screciu şi Aladin Georgescu, actualii lideri ai social-democraţilor mehedinţeni, nu s-au prea iubit ei niciodatã, dar, constrânşi de împrejurãri (sau de cine ştie ce şef vremelnic) cei doi au fumat, o vreme, pipa pãcii (e drept, cu eliberarea rotocoalelor de fum în direcţii opuse!). La un moment dat, pe prima paginã a unei publicaţii locale (dacã nu mã înşel, chiar Obiectiv mehedinţean!) apãrea o fotografie nostimã, în care tinerii Aladin şi Marius apãreau ţinându-se pe dupã umeri, la o serbare câmpeneascã, precum doi nuntaşi de nãdejde. Dupã „defecţiunea Duicu”, era o imagine ce sugera, nu-i aşa, unitate, încredere, coeziune… Dupã ce, cu nu tocmai multe zile înainte, folclorul politic local pusese în circulaţie nişte istorioare date naibii de nostime despre o încleştare de tip Tae Bo care i-ar fi avut ca protagonişti pe amintiţii lideri, undeva, printr-un sediu trandafiros. În sfârşit… Deunãzi, Marius Screciu a ieşit, într-o conferinţã de presã cu nişte declaraţii, în care „prietenul” Aladin era acuzat de inactivitate şi de tendinţe dictatoriale. La rândul sãu, Aladin Georgescu a transmis un comunicat prin care „prietenului” Marius i se arãta obrazul, pe motiv cã ar fi furat startul campaniei electorale. Sau cam aşa ceva. Marius Screciu mai amintea (nu ştiu dacã în chip de justificare a tãioaselor sale declaraţii) şi de un articol defãimãtor la adresa sa scris de un oarecare Loga, cicã originar din Arad, şi angajat, cam peste noapte din câte am înţeles, şef de cabinet al lui Aladin Georgescu. Asta, în timp ce atâţia tineri eminenţi din Severin sunt în cãutarea unui loc de muncã. Mda, ce sã zicem, rezon, coane Marius! În ceea ce ne priveşte, mãrturisim cu umilinţã cã n-am citit nici mãcar un rând scris de cineva care semneazã Loga în presa localã. Dar pentru cã nu am auzit noi de el, nu omul cu pricina e de vinã. Probabil cã ţelul vieţii dumnealui era sã ajungã şef de cabinet la un şef de judeţ, iar eventualele sale escale în presã nu au fost decât nişte trepte. Nu neapãrat în sensul arghezian al termenului…
* Desigur, nu este problema noastrã ceea ce se întâmplã în PSD Mehedinţi. Dar, dacã ne gândim cã, totuşi, PSD este cel mai mare partid românesc şi cã, prin politichia autohtonã, mişunã tot felul de nãvligi, de cioloveci, de muhaiele şi mangafale, parcã, parcã ne încearcã o strângere de inimã, gândindu-ne la destinul acestei ţãri mult prea urgisite de istorie. Pe solul cãreia au ajuns sã-şi facã mendrele, cât vor şi cum vor, tot felul de atleţi ai nesimţirii transfrontaliere, pe care nu numai cã nu-i trage cineva la rãspundere, dar îi mai şi încurajeazã cei din capul trebii.
* Pe noi ne-a agasat mereu, provocându-ne o greaţã infinitã, agitaţia promonarhistã şi linsul în popou al tuturor celor care au ceva în comun cu aşa-zisa casã regalã a României. Ceata asta de paraziţi şi de impostori ne-a fost adusã pe cap – asta e, n-avem ce-i face!- de guvernarea PSD din perioada 2000-2004. Faptul cã Iliescu şi Nãstase s-au transformat atunci, sub pretextul „reconcilierii istorice”, în nişte menestreli de ocazie la curtea zdrenţuitã, împovãratã de tot felul de tare, a lui Mişu Bâl-Boy i-a costat pe pesedişti, pe Adrian Nãstase, în primul rând, şi pierderea, la mustaţã, a alegerilor prezidenţiale din 2004. Alegeri pe care nu aveau sã le mai câştige nici în ziua de azi. A meritat? Întrebãm şi noi. Dar, uite, cã şandramaua regalistã se prãbuşeşte, ca sã zic aşa, din cauze interne. Conu’ Mişu, deşi retras ceva mai departe de lumea dezlãnţuitã, l-a dezmoştenit dintr-o mişcare pe aşa-zisul principe de România, Nicolae de Vax-Albina, de absolut tot ce l-ar fi îndreptãţit sã aspire la tron. Motivele acestei radicale decizii au rãmas oarecum în ceaţã. Nu într-atât, însã, încât sã nu vedem nemulţumirea bãtrânului ex-rex faţã de ticurile de play-boy ale nepotului ca şi, pare-se, faţã de carenţele sale de caracter. Bãi aceştia, nu ar fi mai bine sã vã luaţi cu toţii tãlpãşiţa de aici şi sã vã duceţi unde a înţãrcat mutu iapa? Ţara asta s-a cam sãturat de mirosul de fosile şi de impostura nobiliarã pe care o afişaţi cu… superioarã nesimţire. Totul are o limitã. Hai, afarã, pânã nu scoateţi definitiv din sãrite acest mult prea rãbdãtor popor!
* Bãseasca a micã vrea sã revinã în politicã. De teamã, probabil, ca sãmânţa lu’ tac’su sã nu se scofâlceascã, sau, Doamne pãzeşte, sã disparã. Intrarea şi-a fãcut-o cu un atac cu crampoanele înainte la Santa Klaus. Acum, nu cã Dulapul Sãsesc n-ar merita-o, dar orişicât!
* De aceleaşi ambiţii se simte animatã şi madam’ Udrea (coana Nutzy, de!), care, în plus, este absolut convinsã cã actualei clase politice îi lipseşte un cap limpede. Evident, revenirea fostei Dudui va rezolva şi aceastã dramaticã problemã. Cicã Bãsescu pândeşte evenimentul pe dupã uluci…
* Ştiaţi cã pe 8 august se sãrbãtoreşte, de câţiva ani, Ziua Mondialã a Pisicii? Pânã acum câteva zile, nici noi. Cum suntem nişte iubitori nedezminţiţi ai micilor şi drãgãlaşelor feline, promitem ca, la urmãtoarea sãrbãtoare a neamului pisicesc, sã facem o campanie de promovare a intereselor acestei specii cum scrie la carte. Miau!!!