ÎNTRU CINSTIREA MEMORIEI ÎNAINTAŞILOR

Am aflat de curând de la unul din canalele mass media locale cã se apropie momentul mult aşteptat al finalizãrii lucrãrilor de reabilitare a edificiului Palatului Cultural din Drobeta-Turnu Severin şi de reintroducere a acestuia în circuit public.
Avem ocazia, în acest context, de a supune atenţiei Primãriei şi Consiliului local al municipiului Drobeta-Turnu Severin o propunere care, dacã ar fi împãrtãşitã şi confirmatã printr-o hotãrâre în referire, ar avea darul, în opinia noastrã, de a realiza o îngemãnare a prezentului promiţãtor din viaţa Palatului cu trecutul sãu glorios, întruchipat în egalã mãsurã de opera sãvârşitã în jurul sãu, ca şi de personalitãţile care au înfãptuit aceastã operã.
Suntem convinşi cã o cinstire acordatã acestor personalitãţi, cuvenitã necondiţionat în lumina meritelor lor arhirecunoscute, s-ar realiza prin încrustarea numelor lor, la propriu şi la figurat, pe frontispiciul spaţiilor de astãzi ale Palatului, urmând a deveni accesibile şi familiare şi generaţiilor de astãzi şi viitoare ce vor trece pragul acestuia.
Un astfel de spaţiu este Sala Mare a Palatului, destinatã de la început, marilor spectacole susţinute, timp de peste nouã decenii, la Teatrul din Turnu Severin, şi care ni se pare potrivit a purta numele lui Coriolan Iosif Buracu, directorul cunoscut şi prestigios al instituţiei. El a fost adus de ctitorul acesteia, Teodor Costescu, sã-i fie primul director şi s-o administreze, ca expresie a noii ordini realizate în organizarea statalã a românilor dupã 1918.
Când l-a ales pe Coriolan Buracu pentru aceastã demnitate, Teodor Costescu ştia foarte bine ce reprezenta pentru românitate bãnãţeanul nãscut la 15 mai 1888 în comuna Prigor, din Caraş-Severin. Ca dovadã, în decizia ce-i era comunicatã viitorului director se precizau urmãtoarele: “Consiliul de Administraţie a hotãrât ca postul primului director al acestui Aşezãmânt de artã şi culturã, care acum devine cel mai mãreţ monument închinat unirei tuturor românilor, sã-l ofere unui român din Banat, care a luptat pentru ideea naţionalã, a luptat pentru propãşirea culturei şi care a suferit închisoarea pentru aceasta, din partea ungurilor”.
Preot, om politic, luptãtor pentru unitatea românilor şi descendent al unei vechi familii grãnicereşti bãnãţene, cu studii la Budapesta, Viena, Blaj şi Braşov, încununate de Institutul Teologic din Caransebeş, hirotonisit preot în 1912, colaborator activ la ziarele „Românul” din Arad şi „Drapelul” din Lugoj, cu o intensã activitate proromâneascã pentru care a fost încarcerat în vara anului 1914 şi apoi trimis pe front în Galiţia, iniţiator al constituirii în 1918 a Consiliului Naţional Român şi gãrzilor naţionale în districtul Mehadia, Coriolan Buracu reprezenta un simbol viu al luptei românilor pentru unitate naţional-statalã.
Dupã încheierea Rãzboiului Reîntregirii, acesta promovase şi desfãşurase o bogatã activitate culturalã în zona Mehadiei, înfiinţând Muzeul „General Nicolae Cena” la Bãile Herculane (1921).
Chemat în 1924 la Turnu Severin pentru a fi numit director al Palatului Cultural şi al Bibliotecii „I.G. Bibicescu”, Coriolan I. Buracu a participat printre altele la organizarea Muzeului „Dr. C.I. Istrati”, la distribuirea de carte comunitãţilor româneşti din ţarã şi de peste hotare şi la organizarea conferinţelor ţinute în cadrul Universitãţii Populare, pânã la sfârşitul deceniului al treilea al secolului trecut, lãsând la Turnu Severin o amintire de neşters, rãmasã vie şi chiar augmentatã şi dupã reîntoarcerea şi restabilirea lui în locurile de baştinã, ca deputat şi senator P.N.Ţ. de Caraş în anii 1928 – 1931 şi 1932 – 1933.
În perioada 1934 – 1943 a fost preot militar cu gradul de maior şi apoi locotenent-colonel la regimentele grãnicereşti create în urma demersurilor sale pe lângã Casa Regalã, pentru ca, în calitate de preţuitor necondiţionat al valorilor naţionale şi istoriei româneşti, Buracu sã fie şi cel care a adus în ţarã de la Budapesta osemintele lui Eftimie Murgu, eroul revoluţiei româneşti paşoptiste din Banat, reînhumându-le la Lugoj.
Dupã intrarea ţãrii în sfera de influenţã sovieticã, din cauza trecutului sãu incomod pentru puterea comunistã, în 1948 a fost arestat de securitatea din Oraviţa, condamnat şi trimis la „Canal” de unde a fost eliberat în 1953.
Iatã, deci, numai câteva dintre motivele pentru care am fãcut propunerea de mai sus, apreciind cã, prin opera înfãptuitã la Turnu Severin, numele lui Coriolan Iosif Buracu meritã cu prisosinţã sã fie încrustat pe edificiul Palatului Cultural severinean, urmând a se prenumãra printre reperele demne de neuitare ale istoriei culturale a reşedinţei Mehedinţilor.
Documente oficiale, corespondenţã şi fotografii cu privire la prodigioasa activitate a lui Coriolan I. Buracu, în calitatea sa de prim director al Palatului Cultural, se gãsesc în posesia Arhivelor Naţionale Mehedinţi.
Prezentãm, în Anexã, scrisoarea trimisã de Teodor Costescu lui Coriolan Buracu cu propunerea de a prelua conducerea Palatului Cultural.
1924-mai-20
Sfinţiei Sale
Pãrintelui Buracu
Mehadia
Cu onoare, vã facem cunoscut cã, Consiliul de Administraţie al Societãţii Culturale TEATRUL oraşului Turnu-Severin, în şedinţa ţinutã la 10 Mai crt., a decis sã ofere Sfinţiei-Voastre postul de prim director al mãreţului Palat Cultural din Turnu-Severin, ridicat prin jertfa tuturor oamenilor de bine din toate pãturile sociale din oraşul şi judeţul nostru.
Pentru aceastã ofertã ce vi se face, Consiliul de Administraţie a avut în vedere urmãtoarele motive: Palatul Cultural s-a ridicat aci, în Turnu-Severin, încã înainte de rãzboi, ca în oraşul de la vechea frontierã sã se înalţe o clãdire monumentalã de unde sã radieze cultura şi sentimentul naţional la fraţii care erau sub sclãvia duşmanilor de veacuri, dându-le nãdejde în zilele ce vor sã vie.
Dumnezeul moşilor şi strãmoşilor noştri, prin armele victorioase ale aliaţilor noştri şi prin jertfa neasemuitã a Neamului nostru, a desfiinţat hotarele, a rupt cãtuşele, adunând laolaltã pe toţi fraţii de pretutindeni.
Pentru a simboliza acest act fãrã pereche în istoria Neamului nostru, Consiliul de Administraţie a hotãrât ca postul primului director al acestui Aşezãmânt de artã şi culturã, care acum devine cel mai mãreţ monument închinat unirei tuturor românilor, sã-l ofere unui român din Banat, care a luptat pentru ideea naţionalã, a luptat pentru propãşirea culturei şi care a suferit închisoarea pentru aceasta, din partea ungurilor.
Cum Sfinţia-Voastrã întruniţi toate aceste condiţiuni, ne simţim foarte onoraţi a Vã oferi acest post atât de important şi onorific, rugându-vã sã binevoiţi a ne comunica hotãrârea D-voastrã în termen de cel mult 8 zile.
Binevoiţi a primi, Cucernice Pãrinte, pe lângã admiraţia noastrã, şi asigurarea stimei ce vã pãstrãm.
Preşedinte, T. Costescu
Gest pilduitor al marelui Ctitor, demn de a fi redescoperit astãzi, înlãturând colbul – vorba cronicarului – de pe numele unuia dintre înaintaşii noştri de seamã.