„Flãmânzii” şi „sãtuii” din politica româneascã

Mai în glumã, mai în serios Adrian Nãstase a propus renunţarea la Guvern, într-o postare pe blogul domniei sale.
‹‹Puieţii de platani, din Soseaua Kiseleff, sunt ancoraţi de trei stâlpi ca nu cumva sã meargã într-o direcţie greşitã. Pare cã acelaşi lucru se întâmplã şi cu guvernul. O „ancorã” o reprezintã FMI, împreunã cu Comisia Europeanã. O a doua „ancorã” este constituitã de Preşedinţie şi de CSAT, prin Noua Strategie de Apãrare a ţãrii, care extinde atribuţiile acestora în cele mai multe domenii guvernamentale. În fine, a treia „ancorã” ar deveni Comitetul de monitorizare macroeconomicã, cel care ar cenzura strategiile macro-economice ale guvernului.
Aceste trei „ancore” vor realiza o adevãratã tutelã a Executivului, care ar rãmâne, între altele, cu rolul de ţap ispãşitor în faţa DNA pentru semnãturile de punere în aplicare. În aceste condiţii, propun ca la revizuirea Constituţiei, sã fie eliminat textul art. 102, alin. 1, care prevede: „Guvernul, potrivit programului sãu de guvernare acceptat de Parlament, asigurã realizarea politicii interne şi externe a ţãrii şi exercitã conducerea generalã a administraţiei publice”. S-ar putea renunţa şi la guvern, în ansamblu. În locul sãu ar putea fi creat un secretariat care sã aducã la îndeplinire deciziile Noului Consiliu de tutelã››.
Ironia fostului premier a circulat copios pe net, şi a stârnit comentarii favorabile din partea celor care sunt de partea guvernului „prizonier” al sistemului. Dar în realitate, sã fim serioşi, dacã şi Guvernul trebuie apãrat, ba de FMI, ba de CSAT, Preşedenţie sau DNA, atunci ce sã mai zicem de simplul cetãţean? Noi ce ar trebui sã facem? Sã plângem pe umãrul bietului guvern înghesuit, ca platanii, între entitãţile enumerate mai sus? Dacã guvernarea e o treabã atât de complicatã, de ce se tot înghesuie partidele şi politicienii sã ajungã la ea?
Oricum Victor Ponta nu pare deloc dispus sã renunţe la guvernare. Marota lui, faţã de care reacţioneazã virulent, sunt cei din PNL-PDL, cãrora li se şi adreseazã pe un ton destul de irteverenţios:
„Prin relaxare fiscalã, administrare fiscalã eficientã, combaterea evaziunii fiscale (care a explodat în perioada 2010-2012 şi a fost combãtutã prin înfiinţarea Direcţiei Antifraudã) şi mãsuri de stimulare economicã şi creşterea numãrului locurilor de muncã fiscalizate se obţin rezultate concrete! Restul este doar politica austeritãţii mioape şi a demagogiei politice specifice guvernãrii 2010-2012 şi reprezentate azi de “flãmânzii” de la PNL/PDL! “It’s about economy – peneliştilor şi pedeliştilor”!” mi se pare destul de ciudatã reacţia aceasta faţã de “flãmânzii” din PNL-PDL, odatã ce chiar Victor Ponta l-a numit cândva ministru de finanţe pe Darius Vâlcov, provenit fix de la vârful PD-L. Pe atunci nu pãrea aşa de pornit împotriva „flãmânzilor”, ba chiar încurajator.
Dacã ne gândim la cât de mult a încurajat Ponta traseismul unora din tabãra lui Bãsescu spre PSD, în Mehedinţi, ieşirea cu „flãmânzii” pare şi mai exageratã şi tardivã. În plus, nerealistã. Începe sã conteze din ce în ce mai puţin ce a fost în 2010-2012, şi din ce în ce mai mult ce a fost din 2012 încoace. Nu degeaba însãşi PSD a reacţionat preferând punerea lui Ponta pe tuşã, şi solidarizarea cu un Liviu Dragnea care e mult mai aplicat pe logica internã a unui partid ca PSD, şi mai îndepãrtat de joculeţele guvernamentale de imagine.
Victimã sau nu a „ancorelor”, guvernul Ponta joacã pe un teren minat, datoritã apropierii alegerilor locale şi mai ales parlamentare. La anul pe vremea aceasta cine ştie cum vor sta lucrurile cu „flãmânzii” şi „sãtuii” din politica româneascã!?!