Ce vrea Opoziţia?

Unii spun cã lumea în continuare se duce de râpã, iar noi mãrim la pensii ori salarii de demnitari. Urmeazã şi alte categorii sociale. Pãrerile sunt împãrţite şi în privinţa noului Cod Fiscal şi mai ales în ceea ce priveşte scãderea TVA la 19%. Guvernul socialist al lui Victor Ponta a propus unele din cele mai liberale mãsuri dintre guvernele ultimilor ani. Unii ar spune cã liberal nu are grad de comparaţie, dar în cazul acesta are, pentru cã social-democraţii vor sã fie mai liberali decât liberalii. Mai este şi teoria cã în PNL ar fi mai mulţi pesedişti decât în PSD. Teoria este valabilã mai ales la nivel local, unde sunt judeţe roşii de 25 de ani încoace.
Revenim la povestea cã o scãdere a taxelor scade evaziunea fiscalã şi determinã o mãrire a gradului de colectare de la agenţii economici, pe motiv cã aceştia ar deveni mai disciplinaţi pentru cã pot sã respire mai uşor, nemaifiind sugrumaţi de cureaua taxelor mari şi numeroase. Adicã dacã ai TVA de 24% şi nu plãtesc mulţi e cam acelaşi lucru cu TVA de 19% şi se plãtesc taxe într-un cuantum rezonabil care acoperã chiar şi pierderea dintre 24% şi 19%. Lucrurile acestea nu au fost descoperite de români prima datã şi au mai fost implementate şi de alte ţãri. Cu toate acestea, existã specialişti sau trompetişti, sau profeţi falşi, sau autentici care recomandã în continuare politici fiscale prudente, care sã genereze stabilitate şi o predictibilitate mai mare. Sigur cã mai este şi varianta cã o tot frecãm la rece de atâţia ani şi nimeni nu a avut curajul de a rupe pisica în douã, sã propunã politici economice şi fiscale care sã genereze plusvaloare, o creştere a nivelului de trai şi a veniturilor, precum şi a locurilor de muncã în economie. Aceiaşi specialişti prudenţi spun cã nu trebuie sã ne aruncãm cu capul înainte şi sã stãm sã ne acoperim în continuare cu plapuma noastrã micã şi cârpitã – semn cã omul de rând nu ar mai prinde în viaţã nivelul de trai la care spera în 1990, dupã moartea comunismului.
Cu astfel de politicieni, care unii trag la stânga şi alţii la dreapta, nu vor avea prea multe speranţe. Nu cred cã existã un organism independent care sã identifice şi sã dicteze cele mai eficiente politici fiscale şi economice. Pânã la urmã existã un echilibru, o relativitate şi o mãsurã în toate. Nu existã soluţii miraculoase, dar mãcar meritã sã încerci sã vezi dacã o anumitã mãsurã prudentã sau nu va da rezultate. Sigur cã e întemeiatã temerea BNR care de ani de zile bate toba pe macrostabilitate care genereazã un anumit tip de predictibilitate în plata datoriilor şi transmite anumite semnale investitorilor şi la ratingul de ţarã. A risca sau a nu risca? Aceasta este întrebarea. Este posibil sã ne trezim cã vrem cã nu vrem din nou într-un soi de crizã economicã sau bancarã din care nu înţelege nimeni mare lucru sau înţeleg doar cei iniţiaţi sau care au iniţiat-o.
Pânã la urmã Ponta nu mai are nimic de pierdut acum cã e la final de mandat şi poate sã le încerce pe toate, mai ales dacã e vorba de mãsuri populiste şi pe care românii le tot aşteaptã de 25 de ani. Adicã mãriri de salarii, creşteri de venituri, de nivel de trai, o viaţã mai bunã, taxe mai mici şi altele. Cu facturile reduse la utilitãţi sau combustibil e mai greu pentru cã aşa ceva nu existã. Cel puţin nu pentru România care se pregãteşte sã devinã dependentã energetic de alţii, fie cã e vorba de agenţi privaţi sau de alte state.
Ce face opoziţia în faţa propunerilor generoase pentru bugetari şi alte categorii în afarã de salariatul din privat? Blaga zice cã vrea o TVA de vreo 21%. Asta a ghicit-o de dimineaţã, la o cafea. Adicã nici 19%, nici 20%, dar 21% parcã e mai aproape de 24%. Parcã nici nu se simte dacã scade TVA, pentru cã e tot cu 2 în faţã procentul, practic efectul e aproape nul. Nici liberalii nu vor sã adune oalele sparte de PSD, dar e posibil sã voteze şi ei cu douã mâini mãsuri populiste propuse de Ponta în dorul lelii sau din dorinţa de erou naţional pus pe fugã de DNA. Liberalii probabil cã nu sunt pregãtiţi pentru nimic.
De ani de zile auzim placa guvernamentalã cu nu sunt bani, nu avem fonduri la buget, suntem sãraci şi altele. Probabil cã e mai uşor sã tai de la cel obişnuit cu tãierea şi sã controlezi un om sãrac decât unul bogat. Pe de altã parte e posibil ca populismul lui Ponta în domeniul fiscal şi economic sã nu fie decât o capcanã plinã de ţepuşe pentru liberalii care vor sã revinã la guvernare. Adicã, dupã modelul creşterii salariilor pentru profesori din Guvernarea Tãriceanu. Populismul e periculos aici în mica grecie, unde lucrurile se întâmplã prea abrupt uneori. Noroc cã suntem prea sãraci, sã facem greva foamei. Suntem obişnuiţi sã fim totuşi prudenţi la propunerile guvernanţilor, pentru cã orice minune nu ţine decât trei zile, iar minunile în economie nu prea existã. Pânã şi tigrii economici în cãlduri din economiile de altã datã nu erau decât cartoane vopsite. Poate cã Opoziţia vrea doar ciolanul şi atât.