Tzopantine vechi şi noi

* În timp ce ţara se zbate între sãrãcie, mizerie şi caniculã, ridicolul preşedinte al României împreunã cu şi mai ridicola şi incredibil de snoaba sa consoartã se comportã ca şi cum „sãrbãtorile itinerante” de dupã victoria suspectã din noiembrie trecut la prezidenţiale nu s-ar fi încheiat. Ei trãiesc într-un soi de atmosferã dolce far niente, sfidând grosolan urgenţele, nevoile acestui popor, mult prea rãbdãtor, mult prea tolerant. Parveniţii ãştia nu mai ţin cont de nimic, nici mãcar de banalele convenţii care le intrã în fişa postului şi se comportã discreţionar, ca nişte ciocoi de datã recentã pe moşia numitã România, care le-a picat ca o pleaşcã din ceruri. Grija aşa-zisului şef al statului este sã se şmechereascã pe Facebook şi sã-şi programeze cât mai multe vizite prin Strãinezia, sub pretextul de a-şi exprima gratitudinea faţã de românii de acolo, care, în pietroasa beznã a minţii sale, l-ar fi ales preşedinte. Las-o jos cã ţipã al dracului de strident, mãi dragã Dulapule! Te-au ales „alţii”, stai liniştit, consoleazã-te cu aceastã nu tocmai glorioasã realitate. Cât o priveşte pe sprinţara Carmencita, care se îmbracã obsesiv în maniera tzopantine, care-şi beleşte non stop fasolele cabaline şi în faţa cracilor cãreia se extaziazã câte un scribãlãu care n-a mai simţit aer de muiere în nãri de ani întregi, rãmâne cum am vorbit: ea vrea sã devinã o instituţie („instituţia primei doamne”, n’ aşa?), dar cu mersul acela de raţã, cu tãlpile aruncate-n lãturi, este practic imposibil. Degeaba o ţine bãrba’su de cazmale, chipurile sã n-o piardã, mersul pe tocuri este un sport mult prea periculos. De pretenţios, ce sã mai vorbim?
* Pe internet circulã un trucaj prin care se sugereazã un corespondent zoo al rânjetului madamei Io –ha-ha- nis. Concret, drãgãlaşul cãpşor râzãtoriu al aşa-zisei prime doamne apare alãturi de capul unui la fel de bine dispus mãgãruş. Tare, tare de tot! Evident, mãgãruşul nu are vreo vinã în toatã aceastã afacere, cum sã zic, on line. Tot crapã ei, şi-n culcare, şi-n, pardon de vorbã proastã, sculare pe facebook. Poza cu pricina are toate şansele sã devinã un soi de emblemã a acestor ani. Cãutaţi şi distribuiţi!
* Din ce în ce mai penibili liberalii, în mod deosebit şefa lor supremã, Gorghiu. Cel puţin în legãturã cu Codul fiscal, retrimis de incertul locatar cotrocean în Parlament, nici el nu ştie prea bine pentru ce. Duduia Gorghiu zicea cã, înainte de a fi votat, respectivul cod ar trebui dezbãtut. Ce e nostim aici? Pãi nostim e cã noul Cod fiscal a fost şi dezbãtut, şi votat, într-o veselã şi însufleţitoare unanimitate de Parlament. Deci şi de liberali. Dar asta e, rotunjimile lui K.W.I. trebuie admirate şi dezmierdate din orice poziţie. Şi cum poziţiile respectivului variazã extrem de des, funcţie de cine ştie ce conjuncturi, vã daţi seama… Are şi va avea mult de lucru, prin urmare, devotata Alinuţã…
* În problema Codului fiscal s-a pronunţat – cu o mare întârziere, totuşi! – inclusiv martie din post. Cum, nu ştiţi cine? Eternul guvernator al Bãncii Naţionale a României, nimeni altul decât musiu Mugurake Isãrescu. Care a zis cã prevederile respectivului cod ar fi inaplicabile. Bun, aşa o fi, dar pânã acum de ce ai tãcut, maistre? Ai fost ocupat cu îmbutelierea poşircãi pe care o „produci” la Drãgaşani? Sau ai vrut sã te dovedeşti util noului boss de la Cotroceaua, care a avut lipsa de delicateţe sã nu te bage suficient în seamã? Nu ştiu cum, Doamne iartã-mã, se face cã toate cele cinci sau şase persoane care provin din zona natalã a eternului şi fascinantului Mugurake Isãrescu pe care le cunosc sunt de o cãrpãnoşenie greu de descris. Nişte zgârâie-brânzã provenind din nişte coate-goale, animaţi exclusiv de instinctul de parvenire. Sigur, nu generalizez. Prin armatã, dar şi prin comunitãţile de elevi şi studenţi din cãmine, dupã astfel de bãieţi se striga, invariabil, „cãţeaua!”. Prietenii ştiu de ce…
* O ştire de ultimã orã ne anunţã cã salariile înalţilor demnitari din Statul Român se vor tripla, totuşi, de la 1 august a.c. Şi nu odatã cu creşterile salariale pentru celelalte categorii de bugetari, aşa cum ne asigurase premierul V.V. Ponta, la externarea din spitalul din Istanbul. Ce s-a petrecut între timp? A fost perfectat vreun troc? Vreun nou pact de coabitare pe banii românilor? Ştii ce, maistre Ponta? Cu asemenea practici, dumneata şi guvernul pe care-l conduci, chiar meritaţi sã vã duceţi de-a berbeleacul. Ne-am sãturat de toate prostiile voastre. Gata! Ajunge! Drama este cã nu vrem sã-i vedem nici pe ceilalţi (Blaga, Predoiu, Vass, Gorghiu ş.a.), a cãror piele ne-am lãmurit ce poate. Ce se va alege de aceastã ţarã ajunsã pe mâna atâtor nevolnici? Care, totuşi, este CALEA?
* Maestrul Gherghe a fost – aflãm din presa localã – huiduit copios de salariaţii de la RAAN, aflaţi de mai multe zile într-o mişcare amplã de protest. Edilul- şãf a vrut, desigur, sã meargã în mijlocul oamenilor spre a detecta, nu-i aşa, soluţii. Bunele sale intenţii, prãfuite prin atâtea descinderi în grãdini, grãdiniţe, parcuri, pãrculeţe, nu i-au impresionat pe cei de la RAAN, care i-ar fi strigat talentatului negociator nişte lucruri extrem de bine simţite. Mãi, nea Gherghe, mai stai domnule pe-acasã, e prea mult, ai dus cu vorba destui, ajunge, nici noi nu-ţi mai suportãm fiţele, impostura şi toate celelalte „talente”! Gata, lasã-ne, du-te!