Ce aventurieri, mon cher, ce aventurieri!, aceşti şcolari din Parlament, plãtiţi din banii poporului. Aventurieri capabili de performanţe greu de egalat! Micimile lor – repetenţi la materiile de bazã, au pe mînã şi la degetul mic legi şi decizii vitale pentru soarta poporului, dar o ţin din vacanţã în vacanţã. Cele douãsprezece luni ale anului se duc pe apa sîmbetei, în chiul, influenţã, corupţie, odihnã, desfãtare şi privilegii, dar îşi încaseazã toate beneficiile financiare cu vîrf şi îndesat. Parlamentul şi-a încheiat sesiunea şi, de la 1 iulie, a intrat în vacanţã. Pînã la 1 septembrie prin sediile partidelor şi în Palatul Parlamentului cîntã cucuvelele. Aceşti şcolari bãtrîni în ale trãdãrii propriului popor au rãmas corigenţi la peste 200 de iniţiative legislative nedezbãtute, dar nu s-au dat înapoi de la a-şi salva colegii de anchetele D.N.A. şi de rechizitoriile procurorilor, cinci parlamentari fiind salvaţi în plen. În schimb, au grãbit votul pensiilor speciale pentru ei şi pentru funcţionarii parlamentari, iar poporul abandonat de un sfert de veac, e la mila lui Dumnezeu, cu cele mai mici salarii şi pensii din UE, iar sãrãcia creşte alarmant în România. Oare pensionarii români cunosc faptul cã pensionarii greci au o pensie medie de 850 de euro pe lunã, în condiţiile în care economia elenã este slãbitã considerabil? La noi, grija deosebitã se manifestã doar pentru pensiile aleşilor.
Ca nişte şoareci echipaţi cu senzori
Surmenaţi de atîtea cantonamente, antrenamente şi faulturi în teren, parlamentarii au aruncat problemele Ţãrii în vestiare şi pe-aici ţi-e drumul. Douã luni de zile i-am pierdut de pe radar! Ca nişte şoareci echipaţi cu senzori, vor comunica între ei potrivit intereselor personale, vor încerca sã dea de modalitãţile prin care averea lor, acumulatã ilicit, sã se poatã adapta condiţiilor de „imponderabilitate”. În plus, departe de Sala Palatului, se pot „împreuna” şi combina în strategii, alianţe lãutãreşti, iar onoarea şi sãrãcia poporului tot „nereperate” vor rãmîne. Îndrãzneşte careva sã le strice socotelile şi concediile? Obosiţi de jugul legislativ la care au tras, unul hãis şi altul cea, vor zburda pe imaşuri exotice, dupã care se vor reîntoarce sã desãvîrşeascã opera de tracţiune a României în ocupaţie şi colonizare. Sã fii deputat sau senator în România este, se ştie, cea mai miraculoasã slujbã, dupã aceea de europarlamentar! Slujbe de vis! Cine nu şi-ar dori sã vinã cîteva ore la serviciu (sau chiar sã nu vinã, cã doar îi „pontezã” colegii), douã-trei zile pe sãptãmînã şi sã aibã buzunarele şi conturile pline din bani publici? Nu de puţine ori televiziunile au surprins scaunele goale în sãlile de şedinţe ale comisiilor. Chiulangealã, cît cuprinde! Seriozitate, ioc! Aceste comisii permanente şi speciale înseamnã, de fapt, cheltuieli foarte mari cu şoferi, secretare, consilieri şi protocoale. Nimic altceva.
Au devastat Ţara ca nişte lãcuste şi au dat-o spre hranã şi termitelor strãine
Chiar au nevoie de douã luni de vacanţã, precum şcolarii, maeştrii aceştia în arta neisprãvirii, hoţiei, asupririi şi incompetenţei, pe care noi îi plãtim şi le suportãm fãrãdelegile şi deciziile oneroase? Codul muncii nu-i valabil şi pentru ei? Un simplu angajat primeşte, dupã un an de trudã cu 12 ore de lucru pe zi, cel mult trei sãptãmîni de concediu, plãtit cu cîţiva amãrîţi de gologani. Cînd vor veni din vacanţã cu minţile şi mai „odihnite”, ce vor mai vrea oare sã dãrîme în capul poporului aflat la terapie intensivã? Mai în glumã, mai în serios, cum ar fi oare, dacã ar fi scoşi în şuturi din fotoliile de pluş ale democraţiei originale? Pentru cã dupã un sfert de veac de libertãţi amãgitoare, ne-am ales cu dreptul de a face ce vor muşchii lor şi cu dictatura privilegiului politic. Datoria de membru al celui mai înalt for al statului este vãzutã de ei ca o glumã. Mandatul trece, leafa barosanã le merge, procentul pentru pensia lor se ridicã la cer. Trag cîte un pui de somn în plen, în pauze se plimbã pe holuri ca sã-şi aranjeze ploile. Niciunul nu citeşte cap-coadã proiectele de lege propuse spre aprobare, pentru cã, inculţi cum sînt, nu le înţeleg. Acolo sînt formulãri de specialitate, de care se izbesc ca de un zid. Voteazã şi ei ca oile, dupã cum le poruncesc şefii partidelor! La un îndemn, ridicã mîinile în cor şi habar n-au ce implicã acţiunea lor. Aleşii noştri care au devastat Ţara ca nişte lãcuste şi au dat-o spre hranã şi termitelor strãine, aceşti frecãtori de legi virtuale, care umilesc şi batjocoresc poporul, oferindu-i un nivel de trai sub cel minim de civilizaţie, cu mult sub nivelul de trai ceauşist, se îndreaptã acum spre destinaţii de lux. Din nefericire pentru România, cei mai mulţi dintre conducãtori şi parlamentari sînt nişte ciocli cu haine de demnitari.
Maria Diana Popescu
