* Luni seara, cu circa o jumãtate de orã mai devreme decât era anunţat, ministrul Administraţiei, Victor Paul Dobre, l-a instalat în funcţia de prefect al judeţului Mehedinţi pe profesorul Nicolae Drãghiea. Faţã de zvonurile care circulaserã anterior, cred cã este o decizie de bun simţ, ştiutã fiind experienţa politicã şi administrativã a lui Nicolae Drãghiea, ani buni secretar general al Prefecturii Mehedinţi sau subprefect în aceeaşi instituţie. La instalarea noului prefect – lume multã şi, evident, bunã. Dar şi… “bunã”. Era o fraternizare pesedisto-liberalo- conservatoare mai mult decât stimulativã, ba chiar dãtãtoare de speranţe, am putea spune, dacã nu ne-am aminti de numeroasele şicane anterioare dintre partenerii uselişti, provocate de competiţia algoritmicã. Sau de ciolan, cum vã place. Oricum, noul prefect s-a angajat sã vegheze la respectarea legii şi sã instaureze o nouã atmosferã de lucru în Prefecturã. Frumos, nimic de zis. Numai sã aibã mânã liberã, iar bunele sale intenţii sã nu fie blocate de noii vãtafi politici. Altminteri…
* Sigur, în buna noastrã tradiţie, ne aşteptãm ca, în zilele urmãtoare, sã asistãm la un veritabil pelerinaj prin cabinetul noului prefect de Mehedinţi. Unii cu „sfaturi”, alţii cu cerinţe sau jalbe, alţii cu… porunci. Nu-l invidiem deloc pe dl. Nicolae Drãghiea. Dar deloc. Dacã ne gândim la apropiatele alegeri locale, cu tot cortegiul lor de „evenimente”, dacã ne mai gândim şi la posterul fostului prefect, Ion Mâţu, de pe care coboarã avertismentul „sunt cu ochii pe voi”… brrr!
* Campania electoralã a început într-o atmosferã de voluntarism cam prea… manifest. Dupã care s- a picat într-o apatie, într-un formalism desuet, vestitor de absenteism. Situaţie de care chiar nu avem nevoie. Ca de obicei, prea mult scandal în jurul afişelor electorale: ba cã nu e voie sã le afişezi pe stâlpi, ba cã nu ai voie sã le agãţi pe stâlpi sau sã le lipeşti pe garduri, ba cã le distrug grupele de hãitaşi ale adversarilor politici, ba cã… De pe unele afişe (bannere etc.) ne zâmbesc portrete de tinereţe (în caz cã nu sunt doar nişte stilizãri neinspirate) ale unor candidaţi, în timp ce de pe altele („USL, scuze cã nu avem timp de ceartã!”) se poate deduce patetica grijã a altor competitori pentru problemele comunitãţii, cãrora le dedicã toate eforturile, neîncetat, fãrã preget şi fãrã intenţia de a intra, nu-i aşa, în dispute sterile, fãrã finalitate. Pãrerea noastrã? Afişele elctorale sunt perfect inutile, iar banii (mulţi!) cheltuiţi pe ele ar putea avea destinaţii mult mai profitabile. Pentru respectivele partide, dacã nu pentru comunitate.
* Prea multe rateuri pentru Victor Ponta în încercarea de a forma un cabinet competitiv. Dupã cazurile Alistar şi Corina Dumitrescu, a venit la rând cazul Mang. Problemele acestui ministru al Educaţiei ţin de plagiat. Nu ştim care e situaţia acestui Mangã, dar dacã plagiatul a fost demonstrat, e greu sã înţelegem de ce respectivul se mai cramponeazã de funcţie. Enervant e altceva, anume zumzetul creat de pedelişti, de presa bãsistã, în jurul acestui caz încã nelãmurit, dupã ce istoria guvernãrilor bãsiste a adus în prim-plan catastrofe precum Funeriu – liceu neterminat, Baba- purtãtor de mapã sau Miclea micţionistul pe hãrţile de istorie şi geografie. Râde ciob de bideu crãpat!
* De urmãrit disputa dintre Ponta şi Bãsescu pe tema cine e mai îndreptãţit sã meargã la Bruxelles. E ca-n parodia aceea folcloricã: „Se ceartã vaca cu porcu’/ Care e mai tare-n şopru/ Vaca zice c-are coarne/Iar pe porc în cur îl doare.”. Deci, Ponta sau Bãsescu? Din aceastã dilemoaie, chiar nu putem ieşi?
