Reînvierea unui coşmar

* Scriu aceste rânduri în momentul când votul pentru desemnarea directorului SIE din Parlament stã sã înceapã. Un scenariu obscur, numai bun pentru un circ zgomotos şi de proastã calitate. Iniţiatorul lui – preşedintele, n’aşa, „întregitor de ţarã”, Santa Klaus Iohannis, cel care l-a nominalizat pe MÎR Ungureanu, „premierul unguent”, la şefia SIE. Nu ştiu dacã acestã propunere a fost fãcutã, dat fiind trecutul mai mult decât controversat al personajului, în deplinã cunoştinţã de cauzã. Dar înclin sã cred cã da. Mai mult decât atât, înclin sã cred cã papiţoiul mastodontic din capul trebii a fãcut aceastã propunere înadins, sperând cã astfel are cele mai palpabile şanse sã provoace o crizã politicã de proporţii, menitã sã ducã la cãderea Guvernului Ponta şi la instalarea „guvernului meu”. Pe fond, confirmarea lui MÎR la şefia spionajului românesc – pentru cã, într-adevãr, personajul a fost votat, în cele din urmã, de numãrul necesar de parlamentari, în ciuda boicotului parlamentarilor PSD – înseamnã nimic altceva decât repunerea pe uşa din dos în funcţiune a unuia din dintre resorturile esenţiale ale bãsismului celui mai puturos şi mai nociv. Asta este dureroasa realitate şi, din pãcate, nu avem cum s-o ocolim, başca s-o ignorãm. Probabil cã poporul român ispãşeşte un blestem greu dacã este nevoit sã asiste la reînvierea unui coşmar – coşmarul Bãsescu. Şi este abia începutul. Infestarea perfidã şi ticãloasã a PNL cu bãsismul ordinar şi puturos va continua, sub sigla „marelui”, „noului” PNL (!?!), spre nefericirea acestui partid istoric, pare-se complet anesteziat, iar finalul este cât se poate de previzibil. Cei din fostul PNŢCD ştiu despre ce vorbim aici.
* Despre „bubele” din capul acestui MÎR odios aproape cã nu mai are rost sã vorbim. Scârba pe care ne-o provoacã este prea mare, fie şi pentru o înjurãturã maidanezã. Este suficient sã evocãm ţopãiala istericã a insului pe un podium dintr-o piaţã publicã înainte de referendumul din iulie 2012, când rãcnea la populaţiune sã voteze NU. Adicã pentru nedemiterea lui Bãsescu. Un Bãsescu personificat atunci într-o promisiune, într-un program al propãşirii pentru români. Nesimţitul ãsta mai are acum tupeul sã iasã în faţa naţiunii şi sã mulţumeascã, auziţi şi dumneavoastrã, „pentru încrederea acordatã”! Huooo, jagardea oportunistã! Fãrã „ungurenii” tãi din UDMR şi fãrã „speciala” strategie de apãrare a interesului naţional, promovatã de mai mult decât… originalul general Oprea, mulţumeai acum, în cel mai bun caz, mentorului tãu nedezminţit, Bãsescu. Cã nu te-a bãgat de tot în rahat.
* Dar despre jegosul oportunism al acestui şef peste spionii naţiunii pot depune mãrturie şi severinenii. Nu cu foarte mulţi ani în urmã, tot într-un context electoral, când era şefuţ peste un partidulache, fireşte, de dreapta, MÎR Ungureanu a sosit într-o vizitã la Severin. Dupã ce a ţinut o conferinţã de presã amãrâtã într-un sediu sordid, improvizat undeva la marginea urbei, înaltul, vorba vine, oaspete a dorit sã fie primit cu pompã de şefimea pesedistã a oraşului şi judeţului. Şefime care, vãzându-se atât de bãgatã în… seamã, nu a pregetat şi a ieşit la plimbare prin centru cu fostul şi viitorul spionache-şef. Era şi un fel de sãrbãtoare de-asta, ziua zonelor umede, a pompierului atomic, a pãcãliciului tradus, în fine, ceva asemãnãtor, şi, vã daţi seama, sã-l vedeţi pe MÎR, pe strada parcursã zilnic în sus şi în jos de un grup de opt-zece pensionari, mereu aceiaşi, flancat de Adrian Duicu, Constantin Gherghe sau de prefectul Nicolae Drãghiea nu era de ici, de colo. S-au ţinut şi nişte speach-uri la un microfon improvizat, undeva, pe la Poştã, din care nu s-a înţeles mare lucru, deoarece, de pe schelele din apropiere se auzeau nişte zgomote ca de talangã. Semn cã muncitorii respectivi chiar lucrau (chestie oarecum neobişnuitã pentru timpurile acestea) sau cã îşi manifestau puternicul entuziasm şi profunda satisfacţie pentru insolitul eveniment la care erau martori. Gurile rele, însã, vorbeau atunci cã MÎR venise sã se milogeascã de Duicu şi Compania sã-i punã deoparte, lui şi partiduleţului sãu, o porţie rezonabilã de voturi cu care sã poatã spera la un mandat-douã acolo, patria recunoscãtoare. Noi nu credem aşa ceva. Noi credem cã omul era în cãutarea unei alifii de folosinţã rectalã, marfã de contrabandã dupã unii, iar Severinul fiind cunoscut pentru intensitatea micului trafic de frontierã… Lista de cosmeticale comandate de MÎR în calitate de premier efemer al României, datã la ivealã mai târziu, avea sã ne confirme, în parte, bãnuielile. De-acum, şef peste spioni fiind, multe dintre aceste probleme vor dispãrea, vai de mama noastrã de ciumpalaci bãtuţi în cap care nu realizãm cã vor apãrea altele. Şi cã standardele lui MÎR vor creşte proporţional cu raza de acoperire a funcţiei… Vai şi iar vai!