Viperele – un pericol pentru zona turisticã Clisura Dunãrii

Turiştii care ajung în Clisura Dunãrii trebuie sã ştie cã aici pot da “ochi în ochi” cu vipera cu corn. Vara e plin aici de vipere care ies sã se încãlzeascã pe stânci. Viperele se deosebesc de ceilalţi şerpi prin corpul scurt şi gros, cu o coadã care se terminã brusc. Reptilele prezintã pe spate un desen în zig-zag, iar pe cap un semn în forma literei V întoarsã.
Vipera cu corn nu atacã omul, ci reacţioneazã doar la agresiune sau atunci când este cãlcatã din greşealã, de aceea rangerii Parcului Natural Porţile de Fier spun cã turiştii sã nu se abatã de traseele montane marcate şi semnalizate ori sã se aventureze desculţi în apropierea cursurilor de apã dacã vegetaţia este abundentã.
În general, Parcul Natural Porţile de Fier este recunoscut ca fiind una dintre cele mai populate zone cu vipere obişnuite şi vipere cu corn, dar pe Ciucaru Mare sunt la ele acasã. Din acest motiv orice turist care vrea sã urce aici trebuie sã cearã asistenţa unui ranger. Turiştii care ajung în aceastã zonã sunt sfãtuiţi sã fie atenţi pe unde calcã.
Sunt situaţii când viperele coboarã pânã pe drumul naţional ce leagã Orşova de Moldova Nouã
În caz de muşcãturã, persoana trebuie transportatã la cel mai apropiat punct sanitar. Puii sunt la fel de veninoşi ca şi exemplarele adulte. De anul acesta, rangerii Parcului Natural Porţile de Fier I au în dotare doar truse antişarpe, cu care pot acorda primul ajutor. Numai unitãţile de primiri urgenţe au permisiunea Ministerului Sãnãtãţii sã achiziţioneze ser antiviperin.
Vipera cu corn
Vipera ammodytes este declaratã specie strict protejatã datoritã scãderii dramatice a numãrului de exemplare în ultimul secol şi a distrugerii habitatelor.
În România, principalul areal al subspeciei Vipera ammodytes este reprezentat de partea sud – vesticã a ţãrii (Banatul).
Habitatele preferate de vipera cu corn sunt de obicei locuri uscate, accidentate, cu rocã la zi şi cu vegetaţie de tufãrişuri. Vipera cu corn este un animal timid, lent în mişcãri, fãrã tendinţã de agresivitate. În prezenţa omului sau a altor animale rãmâne nemişcatã sau încearcã sã se ascundã sub pietre şi vegetaţie. Dacã este încolţitã, şuierã scurt şi puternic şi se strânge colac încercând sã intimideze agresorul. Când se simte în pericol are un comportament defensiv, dar dacã nu are unde sã se ascundã devine agresivã, atacând potenţialul duşman.