Lansarea candidaţilor PDL pentru alegerile locale din iunie, eveniment desfãşurat la sfârşitul sãptãmânii trecute, a rãmas într-un con de umbrã aproape nemeritat, în ciuda eforturilor de mobilizare pe care fostul partid de guverãmânt le-a depus. Pe de o parte acest fapt se datoreazã vizibilului boicot al televiziunilor ostile, de a cãror idiosincrasii nimeni nu se mai îndoieşte, şi care, în sine, e o realitate regretabilã, aşa cum pe de altã parte se datoreazã faptului cã mai toatã lumea era nerãbdãtoare sã vadã dacã “victorienii’’ şi “crinii’’ noului guvern vor trece prin sita votului din parlament. Stã în specificul nostru naţional, şi probabil nu e doar o chestiune româneascã, sã ne îndepãrtãm de trecut surâzãtor şi ironic, bucuroşi cã am scãpat şi cã unii şi-au primit perdaful meritat.
PDL şi-a lansat candidaţii în aceastã atmosferã oarecum relaxatã deşi ostilã, încã neclarã politic, dar oarecum optimistã, jucând rolul ingrat de mic ţap ispãşitor pentru cei doi ani de tãieri salariale, scandaluri de corupţie, neîncredere civicã şi apatie popularã. E clar pentru toatã lumea cã PDL a plãtit preţul unor mãsuri de austeritate a cãror utilitate e şi acum foarte ambiguã, temã pe care nu au argumentat-o suficient şi nu au susţinut-o aşa cum trebuie. Degeaba a tot încercat Traian Bãsescu sã-i susţinã în tot timpul acesta, şubrezindu-şi rãu de tot popularitatea, foştii guvernanţi au comunicat prost şi nu au reuşit sã ofere imaginea unor politicieni solidari în austeritate cu poporul.
Fãrã aroganţe
O lecţie pe care “victorienii’’ proaspãt investiţi ar trebui sã o ştie. Ar fi trist pentru noi, şi nefast politic pentru ei, sã schimbãm aroganţa şi suficienţa lui Boc sau a lui MRU cu o alta, a lui Victor Ponta şi a guvernului sãu. Atâta timp cât guvernul Ponta nu e o expresie a voinţei electorale, ci doar a jocurilor politice, ei nu-şi pot permite sã dezerteze de la aşteptãrile populaţiei, şi nici sã dezamãgeascã tratând cu aroganţã şi din avion aşteptãrile. Nici dupã alegerile parlamentare, în caz cã USL le vor câştiga – şi USL are prima şansã – nimic nu le dã dreptul celor din USL sã devinã aroganţi şi surzi, rigizi şi plini de ifose. Lecţia MRU, lecţia fragilitãţii politice, e prea limpede, şi înseamnã cã nu ar fi priceput nimic din ea.
Ai noştri ca …trifoiul
Lansarea candidaţilor PDL a avut destule momente de patetism, de autogonflare. Discursurile lui Emil Boc, Ioan Oltean sau MRU ne-au stârnit mai degrabã compasiune şi nicidecum regretul cã am pierdut o echipã de fantastici şi nemaipomeniţi, în ciuda autolaudelor lor. În plus momentele folclorice mi s-au pãrut nepotrivite unui moment altfel solemn şi în care mai nimeni în afara lor, şi nici chiar ei, nu aveau motive de veselie, de petrecere.
De la distanţa televizorului PDL avea aşa, cum sã zic, un aer destul de… ţãrãnist. L-am putut admira, pentru cã se aşezase strategic în spatele pupitrului, şi pe liderul democrat-liberalilor severineni, Constantin Gherghe, actualul primar. Nu pãrea strãbãtut de vreun mare entuziasm politic, al momentului, nefiind dealtfel vreun naiv.
Constantin Gherghe cred cã nu se aştepta la turnura aceasta a evenimentelor, la fel ca mulţi alţii, nedorindu-şi de fapt altceva decât sã-şi prezerve scaunul de primar, poziţie în care se simte mai la el acasã decât în zona politicului. Dar, cã vrea sau nu vrea, Constantin Gherghe e şeful PDL Severin, şi e asociat cu figuri politice gen Emil Boc, Elena Udrea, Traian Bãsescu, Traian Igaş etc. Nimeni nu înţelege de ce, de exemplu, când PDL a tãiat 25% din salariile bugetarilor şi a desfiinţat spitale, Constantin Gherghe, lider PDL, a tãcut, nu a zis nimic, nu a sãrit în apãrarea severinenilor. Dacã sãrea, dacã protesta, Constantin Gherghe ar fi fost acum un erou local incontestabil. Aşa nu prea este. Dar deloc. E doar un ungurean. Nimeni nu înţelege de ce avea nevoie actualul primar de suportul PDL. Nu avem idee despre vreo mare sumã de bani venitã în oraş de la fostul guvern. Nici vorbã.
Însã, dincolo de toate, Constantin Gherghe rãmâne pentru actualul PDL de la noi cam singura figurã politicã având un capital electoral considerabil.
Constantin Gherghe – un fel de… Nadia Comeneci a politicii locale
Mişcarea cu… Mişcarea pentru Noul Mehedinţi ni s-a pãrut o treabã inteligentã la momentul iniţial. O fentã subtilã de la animozitatea trezitã de PDL şi abaterea atenţiei spre un proiect interesant, de continuitate şi renaştere. Din pãcate pentru artizanii mişcãrii lucrurile s-au precipitat, guvernul MRU a picat în trompã, stupoarea s-a instalat, la fel şi confuzia. MNMH e disfuncţionalã, singurul pilon politic serios, PDL, a pierdut frâiele puterii, iar sateliţii ecologişti, ţãrãnişti, unperişti nu prea pot face mare lucru. Mai mult UNPR are o poziţie ambiguã în aceastã mişcare, odatã ce au susţinut guvernul Ponta. Îşi mai pot face ei iluzii cã se bucurã în ochii PDL de încredere? Nu prea cred.
Iar partea cea mai neinspiratã în chestiunea MNMH e chiar ocultarea PDL, siglei, simbolicii aferente – şi care aducea voturile celor ce simpatizeazã cu Bãsescu. Sunt convins cã PDL ar fi strâns mai multe voturi la locale decât poate strânge MNMH care dealtfel a purces şi prea târziu în arena politicã, şi oamenii nu s-au obişnuit cu termenii. Sunt destui care nu înţeleg nici ce e USL (care e mult mai veche în joc), vã daţi seama cam cum stã MNMH. Formarea alianţelor zãpãceşte. Denumiri, sigle – dureazã mult pânã ele intrã în mentalul colectiv. Mult mai uşor rãmân partidele.
În plus, alianţele se şi desfac repede şi nimeni nu prea crede în ele. Strategii MNMH au intuit bine cã aproape singura lor şansã e sã scoatã în faţã o figurã credibilã precum Constantin Gherghe, devenit astfel un fel de… Nadia Comãneci, Gheorghe Hagi sau Ilie Nãstase ai politicii locale, ca în celebrele reclame comerciale. L-am vãzut în pozã cu un candidat de la ªimian, dar şi cu candidatul de la Orşova. Parcã face reclamã la produse electrocasnice sau bancare, încercând sã dea fiecãruia ceva din popularitatea sa. Acum sã vedem dacã… mişcarea aceasta ţine.
Decenţa – un ţãrm prea îndepãrtat
Speram sã avem parte de o campanie electoralã decentã. Dar se pare cã mediul politic local nu are apetenţã pentru aşa ceva. Nu ştiu cine a pornit micul rãzboi murdar, al şicanãrilor, ameninţãrilor, mizeriilor de tot felul, dar e trist cã, dupã mai bine de 20 de ani de democraţie, oameni în toatã firea, de culori politice diferite, nu înţeleg cã decenţa şi politeţea e o condiţie a credibilitãţii şi onorabilitãţii. Asta e.
