Premierul ţãrii şi liderul PSD, V. Ponta, a anunţat grav cã subalternii sãi de la partid nu-l vor plecat pe Dragnea, în urma condamnãrii la un an de închisoare cu suspendare în dosarul „Referendumul”. Şeful PSD a fãcut public faptul dupã şedinţa organului principal de conducere al social-democraţilor, cã social-democraţii îl roagã pe Liviu Dragnea sã rãmânã alãturi de ei, pentru cã nu a fost vorba de o condamnare într-un dosar de corupţie, ci doar de infracţiuni legate de legislaţia electoralã. Adicã, la cât mai multe şi la mai mare. În viziunea PSD, condamnãrile justiţiei trebuie diferenţiate, în funcţie de starea vremii, de personaj, de funcţia pe care o ocupã, de nivelul contului bancar. Adicã legea nu este egalã pentru toţi şi anii de închisoare nu au aceeaşi valoare pentru toatã lumea, chiar dacã este pãlmaş sau moşier. Justiţia egalizeazã toate valorile pentru cã nu conteazã dacã eşti politician de rang înalt sau crescãtor de gâşte, Codul Penal este acelaşi pentru toatã lumea sau ar trebui sã fie.
În România, politicienii considerã cã sunt mult mai valoroşi decât alegãtorii de rând şi susţin cã timp de patru ani sau mai mult, în care sunt parlamentari sau primari sau şefi de consilii judeţene nu pot fi atinşi de Codul Penal, care e pentru toţi rândaşii. Adicã trebuie sã fie fãcute câteva modificãri pe motiv de valoare parlamentarã. Adicã ce mai conteazã dictonul roman sã se facã justiţie, chiar de-ar fi sã piarã lumea. Sau dreptate. Depinde fiecare cum traduce sau mai ales cum interpreteazã. Justiţie nu e greu sã faci, e mai greu de fãcut dreptatea în litera şi mai ales în spiritul legii. Litera se mai schimbã, dar spiritul legii transcende epocile. Clasa conducãtoare a mai schimbat litera legii în funcţii de criterii care astãzi ar fi considerate discriminatorii sau favorizante. Şi politicienii de astãzi tind sã se aşeze deasupra legii, întrucât considerã cã statul nu poate funcţiona dacã, prin absurd, toţi parlamentarii ar fi reţinuţi de justiţie sau judecaţi sau anchetaţi sau luaţi la întrebãri. Adicã ar fi o imixtiune a unei puteri în treburile celeilalte puteri. Dar când una din puteri este coruptã, ea trebuie îndreptatã şi controlatã de cealaltã putere. Într-o democraţie, cele trei puteri, legislativã, executivã şi judecãtoreascã se verificã şi se controleazã reciproc pentru a fi generat un echilibru necesar funcţionãrii unei societãţi normale. Pentru a se evita derapajele şi dintr-o parte şi din cealaltã. Pentru a elimina privilegiile şi situarea oamenilor care fac parte vremelnic din sistem deasupra legii. Pentru cã oamenii trec, sunt înlocuiţi, se schimbã. Se modificã şi litera legii, dar spiritul din perspectiva dreptãţii rãmâne şi transcende societãţile. Aşadar, omul are simţul dreptãţii şi oricâte mecanisme de denaturare a justiţiei s-ar inventa, nedreptatea va fi detectatã în orice situaţii. Şi chiar de omul simplu.
Pesediştii s-au decis sã îi scoatã în afara administraţiei şi în afara funcţiilor politice pe cei care au probleme penale, însã acum se rãzgândesc. Culmea este cã partidele care sunt centrul activitãţii politice şi cumva motorul evoluţiei şi dezvoltãrii sociale, pentru cã aşa este construitã democraţia, se opun justiţiei, în loc sã fie motoarele schimbãrii şi evoluţiei. Partidele ar trebui sã fie primele care au sita foarte deasã şi sã aibe mecanisme de autoreglare şi igienizare, nu sã se strângã fagure în jurul politicienilor corupţi sau care au probleme cu legea. Partidele sunt neputincioase în a se reforma şi în a elimina elementele corupte şi denaturate şi au nevoie de un element extern pentru a se reforma. Este acesta justiţia şi DNA-ul. Altul nu pare sã existe în momentul de faţã, pentru cã în mai toate partidele nu pare sã mai existe acea minimã moralia, care sã îl determine pe politicianul care a greşit, sã facã un pas înapoi şi sã fie lãsat sã îl facã. Problema social-democraţilor este cã le vine greu sã îl lase pe Dragnea sã facã pasul înapoi pentru cã vor fi obligaţi şi alţii cu probleme penale sã copieze gestul. De asemenea, Dragnea este una din eminenţele cenuşii care ştie reţeta câştigãrii de alegeri. E greu de pus altul în loc. Oricum ar fi, partidele trebuie reformate din temelii de oricine poate face acest lucru. Poate şi de alegãtori, care, la alegerile de anul viitor, ar trebui sã meargã la vot cu lista celor 600 de parlamentari de acum şi dacã îi revãd pe buletinul de vot sã îi ocoleascã. Pe vecie. E cea mai bunã metodã de a reforma clasa politicã.
Chiar nu se pot autoreforma partidele?
– Posted on 22 May 2015Posted in: Arhiva


