Cum sã guvernezi fãrã preşedinte?

România funcţioneazã de patru luni din inerţie. Preşedintele de acum aratã cã se poate trãi şi guverna şi fãrã preşedinte şi nu are nimeni niciun fel de problemã. Experimentul a reuşit şi probabil cã putem şi un an şi patru şi cinci, cât este durata actualului mandat al lui Klaus Iohannis. Omul zice cã face şi tace sau cã e omul faptelor. România are nevoie de economie, justiţie şi educaţie. Chestiile astea trei sunt vitale. Aş mai adãuga sãnãtatea, dar sã spunem cã trecem noi şi peste toate cele legate de sãnãtate, dar sã fie bine la primele trei. Oricum, dacã merge primul domeniu, ar trebui sã meargã şi restul, dacã sunt bani şi minte. Adicã a pãrut cã se prãbuşeşte ceva şi fãrã sã-l vedem pe Iohannis la tv în fiecare zi?!? Nu. A mers treaba şi fãrã preşedinte expus şi vizibil şi vocal? A mers. Seamãnã exact cu ce era înainte. Adicã se fac licitaţii în continuare, furã cine poate. Cine nu, rãmâne sãrac. Dacã cel care furã e prins, asta e, ghinion! Face câţiva ani de pârnaie şi iese milionar. E acelaşi lucru, doar cã nu îşi mai dã unul cu pãrerea la ora 18,00 la tv, cum cã el conduce ţara şi cã are serviciile la degetul mic. Sic!
Dar pânã la urmã ce conteazã un cap sãnãtos de ţarã, dacã trupul e putrezit. Ideea este cã merge treaba şi fãrã Administraţia Prezidenţialã şi probabil cã nu s-ar supãra nimeni dacã ar dispãrea de mâine. Aşa cã ar putea sã disparã fãrã probleme, dar poate s-ar supãra primul domn şi prima doamnã. Primul cã nu mai ia leafã şi a doua cã nu mai e Prima. Pânã la urmã sunt destule puteri executive cu un singur cap şi pare cã funcţioneazã mai lejer treaba. Rãmânem cu un şef de Executiv şi cam atât. Poate cã preşedintele ar trebui sã aibe un rol de paie şi aşa lumea nici nu îi prea ştie numele. Atunci ar trebui sã fie modificatã Constituţia şi sã se reducã la maximum prerogativele preşedintelui şi sã rãmânã doar cu politica externã şi cu decorarea pensionarilor. Mai premiazã câte un olimpic, mai joacã un tenis de câmp. Mai un dineu. Chestii de genul asta. Treaba este cã ar fi nevoie sã se reducã şi aparatul de lucru şi palatele. Adicã sã stea şi el într-un apartament sau la el acasã. Ar putea fi ales direct de cãtre parlament şi sã i se încheie mandatul o datã cu cel al parlamentului. Nu s-ar supãra nimeni.
Au trecut patru luni de când România pare cã are preşedinte, dar doar pare. Lucrurile sunt destul de grave, dacã facem o comparaţie cu mandatele lui Bãsescu. Omul a pus în mişcare justiţia, servicii, grupurile de interese, politicienii, românii, ţara. În folos propriu, de partid, în folosul altuia, fãrã niciun folos. Nu mai conteazã. A avut nu a avut rezultate. Mãcar o fi excelat la vizibilitate. A comunicat câte ceva. Bun, rãu, ne-a dus de râpã, am tot aşteptat sã trãim bine. Ne-a minţit la ore de vârf cã îşi dã demisia în cinci minute, cã îi trage în ţeapã pe corupţi. Mãcar a fãcut-o public şi l-a auzit toatã lumea. Adicã a fost o dezamãgire generalã. Omul a avut nişte obiective publice, le-a auzit toatã lumea. A eşuat în onorarea promisiunilor şi asta este. Mãcar a fost transparent. Iohannis e mai tare pentru cã el nici nu existã. Nici nu ştim cu ce ne va dezamãgi, pentru cã în afarã de lucrul bine fãcut nu ştim nimic din planurile sale pentru România şi pentru români. În afara unor declaraţii insipide cu Prutul şi cu Bruxelles-ul şi alte resturi de declaraţii rãmase prin mãselele politicienilor UE şi preluate şi de Klaus, nu am auzit. O pregãti de pe acum sacul cu daruri pentru urmãtorul Crãciun. Cine ştie. Mai de ţinutã au pãrut ştirile despre cum se costumeazã prima doamnã a ţãrii, decât ce idei de politicã internã sau externã are Santa Klaus. Poate asta e misiunea lui Klaus: sã arate cã se poate şi fãrã şi din sezonul urmãtor sã renunţãm la post. Dar dacã echipa prevede 11 posturi, ca la fotbal, e cam greu de renunţat. Poate numai cu modificarea Constituţiei, aşa cum am mai spus. E bine şi aşa pânã la urmã. Eşti liniştit cã ştii cã nu ai pe cine sã te bazezi şi îţi iei o grijã. Adicã suplineşte-l tu şi pe colegul tãu, cã el e oricum mânã moartã.