Un indispensabil… absolut

* Zile ale Severinului – cu aceleaşi infecte arome amestecate, într-un cadru absolut impropriu, despre care, de atâta amar de vreme, tot vorbim! Degeaba. Cãpoşenia ancestralã, combinatã cu lipsa de educaţie esteticã şi de bun-simţ comun continuã, cum se vede, sã facã ravagii. Vrea omul sã-şi facã ambiţia, damblaua, opreşte-l de poţi! Acest circar cicã iubeşte Severinul şi îi respectã pe Severineni! Pe cuvânt sau pe valutã? Rãspunsul, prieteni, e vânare de fâs, ne asigurã selectiva, mult prea selectiva D.N.A.. Bãiatul îşi vînturã perechea de biluţe prin toatã lumea, dar nimeni nu-l întreabã, de pildã, ce este acela un alizeu. Sau un contraalizeu. Asta, dacã tot vorbim de… vânturat.
* Politic vorbind, irefutabilul de care facem vorbire şi cãruia i-a intrat în cap cã este şi absolut (iertare de vorbã proastã!) indispensabil Severinului şi severinenilor este convins cã a pãcãlit, pãcãleşte şi va pãcãli pe toatã lumea. Unii adulatori de circumstanţã zic cã ar avea instinct politic. Altfel cum s-ar menţine dumnealui la suprafaţã dupã stagiile din PSD, PDL, din nou PSD, din nou PDL, Mişcarea Popularã, UNPR (PLR-ul aşteaptã înfiorat!), dupã curtea mai mult sau mai puţin discretã fãcutã unor formaţiuni ceva mai rezistente la… irezistibilul farmec al zâmbetului sãu de babã lãcrãmoasã dupã o reprizã de priveghi, dupã succesele cu unele efecte incompatibile din avocaturã, dupã escapadele turistico-sentimentale consumate pe alte meridiane sau dupã acumulãrile spectaculoase din conturi şi din zona imobiliarelor? Noi avem o cu totul o altã pãrere, anume cã şefulachele acesta de edil este, de fapt, o calamitate pe capul comunitãţii severinene. Un rol important în menţinerea iluziilor sale de mãrire şi de perpetuare la cârma acestui oraş îl are mult prea dubiosul grup de consilieri independenţi din Consiliul Local, care, dupã câte ne dãm seama, nu pare deloc interesat de dezbaterea rapoartelor Curţii de Conturi din ultimii patru sau cinci ani. Rapoarte din care imaginea Incomparabilului ar ieşi, dupã unele voci, ferfeniţã. Dacã nu în totalitate, mãcar fifty – fifty. Probleme… minore, nu-i aşa, dragii moşului?
* Pe cât de mare este dorinţa matrozului (Chiorenski – Vodã, na!) de a-şi vedea pupila ieşitã de la „beciul domnesc”, pe atât de febrile şi de tãioase sunt atacurile acesteia de pe Facebook la adresa foştilor tovarãşi de baricadã politicã (Kovessi, Coldea, Stanciu). Toatã suflarea româneascã aşteaptã ca, din aceastã confruntare, sã iasã o mare pãlãlaie. Mult mai sceptici fiind, noi credem cã totul nu-i decât un scenariu derutant, care se va lãsa, în cele din urmã, cu lãsarea împricinaţilor la vatrã, asta însemnând, în cel mai rãu caz, arest la domiciliu pentru cel mult o lunã-douã. Astfel, va cãdea cortina şi peste marele scenariu io-ha-ha-nist de schimbare a clasei politice româneşti, scenariu de gonflabilitatea cãruia ne-am dat seama de la bun început, dar pe care atâţia alţii l-au „înghiţit”, de voie, de nevoie, ca pe atâtea alte asemenea hap-uri, ce ne-au fost servite în ultimul sfert de veac.
* De la o vreme, se tot dau concursuri pentru ocuparea funcţiilor de conducere din învãţãmânt. Singura funcţie de conducere din învãţãmântul mehedinţean care este ocupatã, cât de cât, cu acte în regulã este cea de inspector şcolar general, profesoara Mirela Pintea Enea obţinând la concurs o notã suficient de convingãtoare. Recent, s-a desfãşurat şi concursul pentru inspectori şcolari generali adjuncţi şi pentru funcţia de director al Casei Corpului Didactic. Aşa cum anticipam, niciunul dintre cei şase sau şapte aspiranţi la respectivele funcţii (mult prea multe ambiţii pentru un judeţ uitat de Cel de Sus!) nu a reuşit sã obţinã punctajul minim necesar. Prietenii cam ştiu de ce. Ciudat este cã, în alte judeţe, pentru anumite funcţii din învãţãmânt, nu s-a prezentat nici mãcar un candidat. Reiau, sub o altã formã, uimirea exprimatã mai sus: sã fie oare mai dulce „mierea” la Mehedinţi? Sau, pe aici, disputele dintre fracţiunile din partidul aflat la guvernare au atins un nivel greu de aflat în alte pãrţi? Bun, dar, chiar şi în aceste condiţii, „beligeranţii” şi-ar fi putut selecta, din timp, nişte candidaţi competitivi, care sã nu se (ne) facã de râs. Vorba cuiva, cu toatã dragostea…
* Dar cea mai enervantã chestie pare sã fie, de departe, încrâncenarea lui Bãsescu de „a-şi apãra mandatele”, deschizându-şi pliscul pe oriunde i se oferã un microfon – de regulã, pe la puturoasele cocine patronate de Guşã şi de „fratele” Pãunescu. Asta, într-un moment în care toatã lumea este de acord cã specimenul amintit ar trebui sã tacã mai bine de „o eternitate şi ceva”. Marş, bãi, javrã patentatã, du-te-n curul istoriei din care ai ieşit şi comite de acolo ceva în mãsurã sã-ţi justifice numele. Va fi cea mai teribilã apãrare a mandatelor tale de rahat.