S.U.A. şi N.A.T.O., cu ipocrizie flagrantã

Minciuni, dezinformãri, viclenii consacrate şi un eroism al agresivitãţii, iatã cîteva articulaţii prin care Washingtonul întreţine un rãzboi veros împotriva unor naţiuni: lovituri de stat, sabotaj economic, jaf şi amplasare a unor baze militare în preajma resurselor naturale. Pe 25 martie recent, Congresul American a votat cu majoritate zdrobitoare – 348 contra 48! – înarmarea Ucrainei şi trimiterea de armament letal în zona de conflict, scrie site-ul „DW” în articolul „US White House votes to provide lethal aid to Ukraine”. În ultimii ani, S.U.A. au început sã acumuleze pierderi semnificative în rãzboiul informaţional, menţioneazã „Reuters” într-un raport. De aceea este imperios necesar ca adevãrul sã fie cunoscut. Potrivit raportului respectiv, jurnaliştii din întreaga lume cu mesaje anti-americane, din ce în ce mai mulţi la numãr, au stîrnit, la rîndul lor, un „rãzboi” internaţional împotriva propagandei mincinoase americane şi îl vor cîştiga, pentru cã strategia de comunicaţii internaţionale a S.U.A. se va complace în aceeaşi reţea mocirloasã. Pentru a evita sã aibã soarta Iugoslaviei, Afganistanului, Somaliei, Irakului, Libiei, Egiptului, statele lumii nu mai dau crezare înşelãtoriilor mediatice, rãspîndite de rãzboinicul posesor al Nobelului pentru pace.
Washingtonul merge pe tãciuni aprinşi, vechii aliaţi nu mai percep S.U.A drept un partener
Acest lucru a stîrnit agitaţie şi teamã pe agenda furtunoasã a lui Hussein Obama, simţind, în acelaşi timp în coastã procesul dedolarizãrii şi izolãrii S.U.A. la nivel mondial, proces care a cãpãtat o amploare fãrã precedent. Bancherii americani intrã, unul cîte unul, în sevraj, Washingtonul merge pe tãciuni aprinşi. State foste aliate ale S.U.A. s-au îndreptat spre Banca A.I.I.B., condusã de China. „The New York Times” face cunoscutã declaraţia de aderare la banca chinezã A.I.I.B. a unor ţãri ca Marie Britanii, India, Singapore, Noua Zeelandã şi a altor puteri economice din Zona Euro: Franţa, Italia şi Germania, urmînd ca, prin investiţiile în sistemul bancar chinez, aceste state, ghidate de politica investiţionalã chinezã, extrem de eficientã în zona Asiei, sã accentueze procesul dedolarizãrii în avantajul propriilor economii. La rîndul ei, şi Australia negociazã cu China pentru a se alãtura sistemului bancar asiatic. „The New York Times” scoate în evidenţã prãpastia deschisã în faţa economiei americane, cauzatã de dezlipirea vechilor aliaţi, care nu mai percep S.U.A. drept un partener, urmare a intenţiilor necurate ale liderilor americani de a genera haos în Europa şi de a declanşa un rãzboi împotriva Rusiei şi intereselor ei în zonã. Trebuie observat cu atenţie cã, dupã atîţia ani de minciunã mediaticã agresivã (sã nu uitãm un celebru articol: „10 minciuni mediatice şi zece rãzboaie americane”), propaganda S.U.A. şi-a cam pierdut efectul, contracaratã chiar din interior de cãtre jurnalişti americani cu verticalitate. Pentru presa aservitã imaginii S.U.A. nu conteazã adevãrul, ci ştirile false menite sã discrediteze, sã destabilizeze şi sã acapareze suveranitatea statelor lumii. Jurnalistul american Alexander Light face luminã (de la numele sãu, în traducere) în chestiunea Ucrainei, susţinînd pe site-ul personal cã „S.U.A. şi NATO provoacã deliberat Rusia pentru a declanşa „Al III-lea Rãzboi Mondial”. S.U.A. urmãreşte sã absoarbã în N.A.T.O. douã dintre fostele Republici Sovietice, investind, potrivit secretarului de stat Victoria Nuland, cinci miliarde de dolari în aceastã afacere murdarã.
Pofta unchiului Sam pentru Ucraina a venit atunci cînd Statele Unite au proiectat şi finanţat în secret lovitura de stat din Ucraina
La Bucureşti, pe lîngã lingourile de aur şi sumele de bani fantastice descoperite în cimitir şi în pereţii casei amãrîtului Vâlcov – un biet copil al centurii politice, „conducãtorul iubit” (care a început sã piardã teren pe feisbuc) şi vipurile politice, care vor bãtãtori unul cîte unul drumul spre D.N.A., se comportã asemenea trãdãtorilor celebri din istoria noastrã, despre care ştim cã au fost aserviţi strãinilor. S-au plîns şi au periat Stambulul, Viena şi Moscova, iar cei de azi, în naivitatea lor, se cred prieteni ai unchiului Sam şi-i pupã bombeul, punîndu-i la dispoziţie teritoriul şi spaţiul aerian al României. Unchiul Sam face, însã, ceea ce-a fãcut dintotdeauna: îi înşealã pe prieteni, îi manipuleazã, îi jecmãneşte, îi stoarce de ultima picãturã de viaţã, apoi le porunceşte sã-l aplaude. Cel care îndrãzneşte sã nu respecte reţeta e declarat bãiat rãu, e bombardat, executat sau, dupã caz, lãsat pe mîna rebelilor specializaţi în linşare şi ucidere. Alexander Light afirmã cã Statele Unite şi N.A.T.O. sînt direct responsabile de situaţia tensionatã din Ucraina. Pe lîngã sancţiunile financiare impuse, Rusia este provocatã militar prin concentrarea de trupe şi tehnicã militarã, foarte aproape de graniţele sale, riscînd un conflict care ar putea degenera rapid într-o nouã conflagraţie la scarã planetarã. Ţarul Putin, însã, nu dã curs provocãrilor. Pofta unchiului Sam pentru Ucraina a venit atunci cînd Statele Unite au proiectat şi finanţat în secret lovitura de stat din Ucraina (mascatã în revoluţie popularã sub forma Euro Maidanului, – scenariu arhicunoscut nouã încã de acum 25 de ani) şi au instalat un guvern marionetã, împotriva voinţei poporului ucrainean. Dupã campaniile rãzboinice de succes prin care au destabilizat cea mai mare parte a Orientului Mijlociu, Elitele din Umbrã au pus ochii pe Europa de Est. De ce îşi doresc destabilizarea Rusiei? Ştim cu toţii cã în Rusia funcţioneazã Gazprom, una dintre cele mai puternice şi mai profitabile companii din lume, care furnizeazã 1/3 din gazul necesar Europei, exportînd anual la o valoare estimatã de 70 de miliarde de dolari.
Tot la fel a procedat neo-nazistul Bush Jr. cu Irakul şi cu Saddam Hussein
Ziarele occidentale, cu precãdere cele americane au devenit, în mare parte, maşini de propagandã menite sã aţîţe Rusia şi pe Putin, proliferînd informaţia falsã cum cã Rusia ar reprezenta un pericol la adresa Europei de Est, la fel cum a procedat neo-nazistul Bush Jr. cu Irakul şi cu Saddam Hussein, pentru ca apoi sã se demonstreze cã nimic nu a fost adevãrat în motivaţia de invadare a Irakului. Mai mult decît atît, scrie Alexander Light, „preşedintele marionetã al S.U.A poartã numele Hussein, iar „N.A.T.O. – armata privatã a elitei din umbrã” – maseazã ostentativ trupe în jurul Rusiei. În ultima lunã, S.U.A şi N.A.T.O. au sporit consistent şi cu o ipocrizie flagrantã trupele, tot mai aproape de Rusia, obligînd la sprijin public unele ţãri membre N.A.T.O., vecine Rusiei, sub falsul motiv al situaţie tensionate din Ucraina. Dupã cum demonstreazã faptele, S.U.A.şi N.A.T.O. orchestreazã tensiunile prin masarea de trupe şi echipament militar în jurul Rusiei, respectînd punct cu punct des-utilizatul scenariu „steag fals”. S.U.A. şi NATO au mai mult de 1.000 de baze militare dispuse în întreaga lume, cele mai noi încadrînd Rusia şi China. Sã ne amintim cã aceleaşi ţãri membre N.A.T.O. au aruncat, în 1999, asupra Iugoslaviei, 23.000 de bombe şi rachete, pretinzînd separarea Kosovo de Serbia şi Iugoslavia. Tot aceleaşi ţãri membre N.A.T.O. au invadat Afganistanul în 2001, au bombardat Libia în 2011, iar acum plîng cu lacrimi de crocodil aşa-zisa încãlcare a „suveranitãţii” Ucrainei de cãtre Rusia.
Încã un conducãtor în plus pentru noi, din diplomaţia americanã
Sã ne amintim cã aceiaşi militari criminali au invadat şi bombardat statul suveran Irak, acesta fiind împãrţit şi lãsat într-o baie de sînge, în timp ce N.A.T.O. ovaţiona şi aplauda actul criminal al bombardãrii Irakului. În acest moment S.U.A. şi N.A.T.O. atacã Rusia cu propagandã falsã şi cu masarea de trupe şi armament la graniţele Federaţiei Ruse. Agenţia de ştiri „Reuters”, prin vocea lui David Brunnstrom, se întreabã cum a reuşit America performanţa de a pierde vechii aliaţi de pe arena mondialã? „Americanii sînt extrem de speriaţi pentru cã au pierdut total controlul şi nu se mai pot baza pe nici un aliat”. Domnule jurnalist Brunnstrom, sã fim serioşi, S.U.A. se poate baza pe noi şi nu invers! Nu pentru asta le-am dat Kogãlniceanu şi Deveselu? Pentru cã România a pus la dispoziţia Wasghintonului uscatul, apa, aerul şi fraierul, iatã cã, dupã o absenţã de doi ani, în fine, ne binecuvînteazã cu un ambasador, în persoana lui Hans G. Klemm. Vedeţi cã nu vom mai fi copiii orfani ai Europei? Vom avea un conducãtor în plus, unul din diplomaţia selectã americanã, dar de etnie germanã, un alt emisar al stãpînirii, care se va bucura din plin de concursul clasei politice româneşti. Mã rog, cea încã neanchetatã de D.N.A., pînã una-alta!
Maria Diana Popescu, Agero www.agero-stuttgart.de