Depozitarul duhurilor necurate

*Umblã bãieţii ãştia de la DNA pe lângã Bãsescu Traian ca pe lângã buba ajunsã la maturitate, coaptã carevasãzicã, de ai zice cã accesoriile nepreţuitului sãu organism sunt plãmãdite de Mama Naturã din diamantele cele mai fine şi sunt gata sã se spargã la cea mai finã atingere. Nemaivorbind de un şut bine aplicat în zonele prin tradiţie mai sensibile. Umblã, deci, teribiloşii de la DNA pe lângã ex-prezidentul, ca şi cum s-ar bâlbâi dintr-un motiv obscur, în cãutarea cuvântului „ce exprimã adevãrul”. De fapt, senzaţia pe care ei o lasã românilor are, mai degrabã, legãturã cu minciuna, cu mistificarea şi nu cu cãutarea adevãrului. Mai scurt şi mai pe româneşte, ei vor sã inducã în opinia publicã percepţia cã nu au de unde sã-l apuce pe Bãsescu. Sã-l apuce cu vreun dosar mai… greu, dar ce-aţi crezut? Cãci cel cu şantajul la madame Firea mie mi se pare, în cel mai bun caz, frivol. Nu cã n-ar avea şi acesta tangenţe cu penalul, dar orişicât, faţã de mizeriile şi tunurile date de Bãsescu românilor vreme de douã mandate, respectivul şantaj e o glumã bunã de spus la un suc. Ei, uite, de-aia nu par totdeauna convingãtoare elanurile heirupiste ale slujbaşilor DNA.
* În ceea ce-l priveşte pe Bãsescu, impresia mea e cã bãiatul ãsta este depozitarul tuturor duhurilor necurate. Aceste duhuri necurate, atunci când dau, cum sã zic, în clocot, provoacã omului cu pricina nişte nelinişti cãrora le-am zice metafizice dacã respectivul nu ar persista în a mânui zgomotos o joardã puternic infestatã printre ulucile cele mai intens electrizate de atâta scandal ale societãţii româneşti. Şi pentru cã Bãsescu nu dã de înţeles cã ar vrea sã ia o pauzã, fie ea şi strategicã, dupã încheierea mandatelor, atmosfera din ţarã continuã sã fie tensionatã în mod artificial. Unde simte cã ar încolţi vreo sãmânţã de vrajbã, invariabil, îşi introduce şi el în „fotografie” chipul asimetric, cu sau fãrã sonorul hãhãitor deja celebru. Cei care l-au urmãrit cu ceva mai multã atenţie în perioada postcotroceanã spun cã ar fi plecat de la Palatul din Deal cu un numãr de dosare, chipurile secrete. Unii zic cã ar fi vorba de cincizeci de dosare, alţii de câteva sute, dar nu numãrul lor este esenţial în chestiune, ci cum anume vrea sã se foloseascã de ele fostul locatar de la Cotroceni. Pare limpede cã omul vrea sã ţinã, în continuare, sub control o parte a clasei politice româneşti. Nu i-am dorit rãul absolut lui Bãsescu, dupã plecarea de la Cotroceni. Am sperat doar sã nu-l mai vãd, sã nu-l mai aud şi sã nu mi se mai pomeneascã numele lui în vecii vecilor. Ca de atâtea ori în viaţa asta, se pare cã am sperat în zadar. Probabil cã de calamitatea asta nu vom reuşi sã scãpãm nici în mormânt.
* Mai nou, nu ştiu cine i-a bãgat în cap acestei nagode cã este predestinat a mai juca un rol de primã mãrime în politica româneascã. Drept urmare, a început sã ia la picior coclaurii patriei, în încercarea de a demonstra cã el mai are un cuvânt de spus şi cã steaua norocoasã nu i-a apus (rimã involuntarã!). Vrea sã facã la fel şi în zonele cu comunitãţi mai compacte de români din strãinãtate. Adicã tocmai printre aceia pe care, nu cu mult timp în urmã, îi invita sã plece din ţarã, dacã nu le convine câţi bani câştigã aici. Crede acest Bãsescu cã ar mai avea ceva de spus acestor oameni? Sfântã naivitate! Mai degrabã acei oameni ar mai avea ceva sã-i spunã lui. Ceva extrem de scurt şi de cuprinzãtor. Un sictir hotãrât cu trimitere la obârşii.
* Bãsescu, în aceste voiajuri, este însoţit de un soi de bou, bun cunoscãtor al limbajului peştilor, care, transformat, de voie de nevoie, din gorilã în purtãtor de cuvânt, se strãduieşte sã înveţe tainele limbajului articulat. Efectele acestor strãduinţe sunt, însã, devastatoare pentru sensibilitãţile lui Bãsescu. Duminica trecutã, la Timişoara, dacã ar fi avut aptitudinile mecanice ale cârtiţei, şi-ar fi bãgat chelia în pãmânt de urgenţã, cînd a început neica Delfinache sã dea din buzişoare. Ah, unde eşti tu, Nutzi, pentru a salva, cu douã-trei mişcãri iscusite din şolduri, impresia artisticã a şezãtorilor politice bãsiste?
* De o agitaţie oarecum asemãnãtoare cu cea de care dã dovadã Bãsescu pare sã fie cuprins şi irefutabilul edil-şef al Severinului, care, sub pretextul relativ credibil cã se frãmântã pentru viitorul… termic al Severinului, se… realiniazã politic, dupã câteva luni de repaos total în UNPR, cultivându-i insistent, cu rezultate deocamdatã îndoielnice, pe parlamentarii Cupã, Stãnişoarã, Palaşcã – arondaţi cu toţii partidului preconizat de Tãriceanu. La câţi severineni mult iubiţi a zãpãcit de cap Ireductibilul, nu este deloc exclus ca, pentru câteva luni mãcar, dumnealui şi ceata de consilieri independenţi, care-i stã la dispoziţie în chip de masã de manevrã, sã adãsteze în „triajul” liberalilor reformatori. Acolo unde, crizã de efective fiind, este loc şi pentru suficient de mulţi veleitari. Staţi pe aproape…