Cum ar arãta o Românie cinstitã?

Aproape cã nu mai existã politician sau persoanã care sã ocupe o funcţie publicã şi care sã nu tremure la vederea unei citaţii de la Direcţia Naţionalã Anticorupţie. Oare mai existã vreun politician sau angajat la stat care sã fi cãlcat pe bec şi care sã nu se aştepte mãcar un pic sã fie vizitat de mascaţi sau sã fie invitat sã se prezinte la audieri. Unii spun cã existã o frenezie în derularea anchetelor şi cã vizeazã atâtea paliere, încât nimeni, indiferent de zona în care activeazã, nu mai este sigur de vreo protecţie teoreticã sau practicã. Fie cã este vorba de politicieni, primari, parlamentari, şefi de instituţii anti-mafia sau anticorupţie, judecãtori, procurori, miniştri în funcţie, foşti şefi de stat sau de guvern, samsari sau antreprenori, oameni de afaceri – nimeni pare cã nu se mai aflã deasupra legii. Poate cã nici procurorii care instrumenteazã dosarele nu vor scãpa de frenezia care a apucat-o pe Codruţa Kovesi. Poate chiar şi Codruţa sã devinã suspectã la un moment dat, dacã va fi cazul. Oare vrea sã fie demonstrativã Codruţa pentru noul şef de stat sau doar îşi face meseria? Cine ştie dacã doreşte doar sã îi intre în graţii sau chiar s-a pus serios pe treabã, sã deratizeze societatea româneascã?! Pânã la urmã când s-ar putea opri şi aceste anchete. De obicei se spune despre România cã este ţara tuturor posibilitãţilor şi cam orice problemã penalã se poate rezolva dacã ai foarte mulţi bani sau relaţii şi intrãri la persoane extrem de influente. Nici nu trebuie sã fie direct din justiţie, ci doar sã aibe intrãrile la cine trebuie. Nici nu îmi dau seama cum ar arãta o Românie cinstitã şi corectã, care sã nu fie jucatã la ruletã dimineaţã, de dimineaţã pe masa vreunui politician mai mult sau mai puţin corupt sau coruptibil, ori influent sau influenţabil. Oare îşi poate imagina o ţarã ca afarã, unde interesul cetãţeanului este mai presus de orice interese. O ţarã unde politicienii îl pun pe om în centrul politicilor pe care le concep şi nu aşeazã doar banul sau profitul în centrul preocupãrilor lor. O ţarã în care politicienii sã facã totul sã le fie bine şi mai bine cetãţenilor şi nu doar grupurilor de interese obscure sau oamenilor de afaceri neîndestulaţii de profit şi mânaţi de lãcomie pe cãile pe care au apucat-o. Justiţia este o putere şi acum se manifestã plenar. Este perfect normal ca cei vizaţi sã se teamã şi sã zbiere pe la tv cã e mai mult forţã decât justiţie. Dar Coana Justiţie are balanţa într-o mânã şi sabia într-alta. Cine încalcã legea ştie la ce sã se aştepte, ştie cã orice lege, mai ales în zona penalã are şi o componentã coercitivã. Cine greşeşte, plãteşte! Aşa se spune în popor şi nu trebuie sã ai trei kilograme de creier pentru a pricepe mesajul respectiv. Sã fie atât de lacomi românii şi atât de corupţi. Chiar nu funcţioneazã nicio instituţie fãrã încãlcarea legii şi fãrã sã fie condusã de persoane suspecte de corupţie. Nimic nu pare sã funcţioneze normal, ca afarã, unde procentul de corupţie este de 10% sau 20%, dar în niciun caz 80% sau 90%. Uneori chiar şi 99%. Corupţia este generalizatã şi nu cred cã existã român, chiar şi cei din mãnãstiri care sã nu fi cãzut în pãcatul corupţiei. La spital se dã şpagã, de la pacient, pânã la cei care câştigã licitaţiile. La primãrie la fel, la guvern la fel, în educaţie la fel, la poliţie la fel, în justiţie la fel. Iar la Direcţia Naţionalã Anticorupţie sunt exemple pentru fiecare domeniu de activitate. Este înspãimântãtor cât de mult s-a putut întinde corupţia şi mã refer la marea corupţie, pentru cã cea micã a existat din cele mai vechi timpuri. Cea mai gravã şi periculoasã este cea organizatã instituţional, de tip mafiot, transpartinicã, fãrã mamã, fãrã tatã, transmisã din tatã în fiu sau fiicã. S-a furat în draci şi sistematic, cu ajutorul legii şi în afara legii. Jaful are proporţii de neimaginat şi este cu atât mai greu de detectat cu cât politicienii ne-au convins cã trebuie sã o ducem de pe o zi pe alta, sã strângem cureaua, cã suntem sãraci şi cu facturi mari şi preţuri ridicate. În timpul acesta ei furau cu sete şi în toate felurile. Nu e întâmplãtor cã cea mai bogatã categorie este cea a politicienilor şi a funcţionarilor parveniţi. Tot corupţie şi jaf este şi modul în care au fost realizate toate angajãrile în instituţiile publice: primãrii, agenţii guvernamentale, direcţii, servicii, ministere, consilii judeţene, spitale, instituţii de învãţãmânt. Frauda are proporţii cosmice. În mod logic, pasul doi este închiderea ţãrii pentru câteva zile şi organizarea de concursuri corecte pe toate posturile publice, de la stat. Numai aşa demersul DNA de a deratiza clasa politicã şi societatea va avea finalitate. Şi totuşi, dupã toate loviturile astea ale DNA rãmâne în aer o chestiune: cât de mizerabil pot sã fie unii politicieni care deşi ştiu cã au pus mâna pe şpãgi astronomice şi ar putea fi oricând expuşi, acceptã funcţii publice pozând în persoane cu probitate moralã. Cât de împuţite sunt zoaiele în care se scaldã aceşti politicieni?!