* În recentul week-end, fostul preşedinte al României, Ion Iliescu, a fost invitatul celebrului închipuit Mihai Gâdea, cel care, pânã sã slobozeascã o întrebare cât de cât coerentã, trece printr-o serie supãrãtoare, jenantã de ã-uri, î-uri, e-uri, de scremete nesfârşite, de fiţe de Figaro cu muci în frezã. Amuzant era, în toatã aceastã împrejurare, cã nea Nelu ex-Cotrocelu’ nu era tocmai dispus sã intre în jocul micului filfizon. Adicã nu prea rãspundea la comenzi conform aşteptãrilor. Printre altele, bãtrânul politician şi-a manifestat rezervele faţã de ideea ca Opoziţia sã preia guvernarea în eventualitatea trecerii moţiunii de cenzurã, altfel decât pe calea alegerilor anticipate. Poziţie de om fãrã probleme de echilibru. I-a sãrit lumea-n cap! Pãi unde se trezeşte el aici? Degeaba s-au chinuit oştenii Opoziţiei sã ademeneascã şi sã racoleze atâţia… pretabili la traseism? Cã, uite, criptocomunistul ãsta nu e de acord nici cu împopistrarea USL-ului cu transfugi. Adevãrul este cã, deşi s-a grãbit sã depunã moţiunea, USL nu prea ştie ce sã facã, în caz de reuşitã, cu ea. Mã rog, asta e senzaţia mea. Alţii sunt de pãrere cã USL nici nu ar vrea, de fapt, ca moţiunea sã treacã şi cã totul nu ar fi decât un joc de imagine. Mã rog. În aceastã eventualitate, nu ar fi exclus ca abundenta hemoragie de parlamentari dinspre PDL spre USL la care suntem martori de ceva vreme, sã nu ascundã o capcanã sinistrã „marca Bãsescu”. V-ar mira? Nici pe noi. Dar noi nu avem intuiţia strategicã a liderilor Opoziţiei, nici forţa lor vizionarã, aşa cã…
* Cât îl priveşte pe MÂR Ungureanu, acesta a declarat cã abia aşteaptã sã vinã moţiunea, ba chiar cã este „mulţumit” , astfel având şi el ocazia sã se adreseze Parlamentului. Asta da satisfacţie! Pe de altã parte, astfel de declaraţii ar trebui sã dea de gândit. Cui, însã?
* În timp ce democrat-liberalul Cezar Preda este extrem de preocupat de valul de demisii cu care se confruntã PDL, fãcându-l responsabil de acest fenomen pe fostul prim-vicepreşedinte al partidului, Sorin Frunzãverde, iatã cã pe alţi democrat-liberali – Elena Udrea şi Emil Boc, de pildã - fenomenul îi face fericiţi. Motivul? „Scãpãm de trãdãtori, facem curãţenie în partid, astfel vom ieşi mai întãriţi!” – declarã ei la unison, fãrã sã-şi dea seama cã repetã ca papagalii aceeaşi tembelã replicã pe care toate partidele aflate în derivã au rostit-o în astfel de momente. Dincolo de toate acestea, rãmâne imensa comicãrie conform cãreia trãdãtorii care vin la noi sunt buni, iar cei care pleacã la alţii sunt rãi. Unde am mai auzit noi chestia asta? A, da, securiştii noştri sunt buni şi patrioţi, ai voştri sunt rãi şi trãdãtori ai cauzei. Din acest tip de dileme se pare cã nu putem ieşi.
* Dupã un sezon ce se anunţa al marilor divorţuri (Victor Socaciu – Marina Almãşan), a venit unul al marilor nunţi (Pepe – Raluca Pastramã, Nicoleta Luciu – Zsolt Csergo). Tot atâta prilejuri de ţigãnealã, cu mai mult sau mai puţin sclipici. Sau luciu, cum vreţi sã-i ziceţi. Despre cazul Almãşan-Socaciu, ziarul „Naţional” de luni, 23 aprilie, titreazã, pe prima paginã: „Realizatoarea TV s-a împrumutat pentru a-i da deputatului Victor Socaciu jumãtate din contravaloarea vilei din Dorobanţi/Marina Almãşan, divorţ cu credit de la bancã”. Nu ştiu de ce, dar am sentimentul cã mãcar o parte a presei încearcã sã lustruiascã tenace imaginea expiratei dive. Cât despre creditul din bancã, nu vã grãbiţi s-o compãtimiţi pe duduia Marina, aşa cum, probabil, dumneaei şi-ar dori. Are grijã co(r)nu’ Georgicã…
