Oraşul ca o ranã deschisã

Toatã lumea discutã în oraş, în perioada aceasta, cel puţin pe douã teme majore, devenite deja destul de… stihiale: închiderea Combinatului de Apã Grea şi iminenta întrerupere a alimentãrii cu apã caldã şi agent termic, ca o consecinţã directã a primeia. Iatã cã marea temere a închiderii combinatului, chestiune ce a obsedat spaţiul public de ani buni încoace, narcotizatã doar de promisiunile şi speranţele din perioadele electorale, a devenit ceva palpabil şi real, şi nu doar o ameninţare la orizont. Cea mai mare unitate economicã din acest judeţ nu a putut fi salvatã sau reconvertitã în altceva, iar sute şi sute de salariaţi vor fi daţi afarã, adicã aruncaţi în stradã, fãrã mari şanse de reconversie profesionalã sau de absorbire pe piaţa muncii. Care piaţa muncii în Severin? Nu existã aşa ceva. Doar tarabe ale muncii, chişcuri, nicidecum o piaţã.
Într-un oraş predominant comercial, plin de hipermarketuri, benzinãrii şi bãnci, aproape lipsit de unitãţi de producţie, e foarte greu, dacã nu chiar imposibil sã eviţi impactul economic, financiar al închiderii combinatului. Grosul salariilor şi al bonurilor se duceau spre aceste hipermarketuri. Ponderea cea mai însemnatã a încasãrilor avea ca sursã majorã tocmai salariaţii de la combinat. E greu de estimat impactul economico-financiar al închiderii combinatului, cert este cã gradul de sãrãcie al populaţiei nu are cum sã nu creascã, proporţional cu gradul de disperare socialã. Fiecare salariat al fostei regii de apã grea avea în spate o familie, care se baza pe veniturile sale. Acum lucrurile se schimbã dramatic, şi, în consecinţã directã, totul va fi afectat, de la nivelul cumpãrãturilor la piaţa imobiliarã.
Dar poate cel mai trist lucru e marea minciunã care a stat mereu în spatele acestui combinat. Încã nu ştim de ce, din vreme, nu s-au putut lua mãsuri de prevenţie socialã. Aşa cum nu ştim de ce nimeni nu a pus umãrul sã salveze mãcar Termocentrala, sã investeascã în ea astfel încât sã poatã produce curent electric pentru sistemul naţional şi sã se automenţinã. Nu ştim, de exemplu, de ce nu s-au instalat filtre de noxe la Termo, aşa cum s-au instalat în valea Jiului, şi cum prevãd normativele Tratatului de la Kioto la care şi noi am aderat.
Pentru Severin e o dramã, o imensã dramã socialã, şi o ranã deschisã care nu se va închide uşor. Atâţia oameni şi-au legat vieţile, familiile şi profesia de existenţa Combinatului de Apã Grea, încât e greu acum sã asişti la dispariţia unui loc ce a concentrat atâtea speranţe, realizãri, eforturi, şi care a dat, sã recunoaştem, o imensã vigoare acestui oraş. Pãcat. Aceşti oameni, salariaţii de acolo, care au ridicat Combinatul şi l-au ţinut în viaţã şi în siguranţã decenii la rând, (unii au şi murit acolo, din nefericire) ar fi meritat o soartã mai bunã şi un final mai demn, nu acesta în care fac mitinguri pentru a li se acorda nişte drepturi elementare. Trist.