Societatea cutremuraţilor

Explozia francului elveţian a cutremurat societatea româneascã şi pe cei peste 150.000 de cetãţeni care au obţinut credite în aceastã valutã. Ce vinã au ei, nimeni nu ştie. Pânã la urmã au ascultat de sfatul unuia şi al altuia pentru a avea diferite avantaje care izvorau în principal din faptul cã era o monedã stabilã. Pânã la urmã cutremurul generat în sistemul bancar de francul elveţian nu a apãrut din senin, ci a fost declanşat de Banca Naţionalã a Elveţiei. Vor fi sau nu ajutaţi cei care au de plãtit de trei ori mai mult rate, decât acum o lunã de zile?
Sistemul bancar românesc a fost prins pe picior greşit din acest punct de vedere. Banca Naţionalã a României trebuia sã prevadã astfel de situaţii şi sã propunã o legislaţie care sã-l protejeze pe beneficiarul creditului. Pânã la urmã, nici valoarea locuinţelor cumpãrate nu a crescut de trei ori. Nu este deloc echitabil ceea ce se petrece, dar nu i-a obligat nimeni pe beneficiari sã opteze pentru francul elveţian. Sunt şi magistraţi care au adulmecat avantajele monedei respective, cum cã ar fi una din cele mai stabile din lume. Când a fost bine a fost ok, acum când francul le-a aruncat în aer vieţile nu mai este bine. Sigur cã şi sistemul bancar ar trebui sã fie în slujba omului, ca şi politica, dar nu este aşa. Bãncile funcţioneazã dupã legile profitului şi ele şi au în centrul activitãţii, mai mult decât orice alte instituţii, banul. Majoritatea celor care au fãcut împrumuturi şi sunt oameni care nu au avut banul jos au dorit sã îşi cumpere o locuinţã. E greu de crezut cã cineva a fãcut un împrumut bancar în franci elveţieni sã îşi cumpere droguri sau sã acopere o şpagã.
Este un cutremur care poate anunţa altele şi mai mari şi aratã cã sistemul bancar nu este aşa de uşor controlabil ca efecte şi poate antrena dezastre sociale fãrã precedent. O micã decizie poate afecta zeci de milioane de oameni şi aici se vede cât de periculos este sistemul. Aratã cã principalul beneficiar, omul, nu este deloc protejat. Şi s-a vãzut foarte bine în perioada de crizã, cã s-a preferat salvarea bãncilor, în locul unor state, oameni şi economii. Se spune cã ar urma o crizã economicã şi mai mare decât cea de pânã acum şi puţini vor scãpa neafectaţi. Poate doar cei care au lichiditãţi la saltea. Lumea este prea legatã de anumite instituţii şi nu mai poate ieşi din acest cerc vicios. Poate doar prin eliminarea sistemului şi introducerea a altceva nou. Dacã un mic tsunami generat de dobânda la francul elveţian a produs atâtea valuri, ce poate urma este de neimaginat.
Un alt cutremur care se anunţã la orizont este în politicã. Unul la PSD şi altul poate la PNL. Cel mai probabil este tsunamiul de la PSD, unde este posibilã o nouã rupturã a celui mai mare partid din România. Geoanã şi echipa vor sã scoatã PSD-ul din mâinile lui Ponta, dupã ce au vãzut cã premierul nu are de gând sã renunţe la partid şi la guvernare. S-a mai întâmplat ruperea PSD şi în alte vremuri, chiar dacã erau alte nume şi alte denumiri în prim plan. Mircea Geoanã este prostãnacul lui Iliescu, iar Ponta a rãmas în continuare la statutul de cârlan. De fapt, s-a vãzut cã din cârlan nu o sã aparã un pursânge arab, ci mai degrabã un catâr sau un mãgar. Mai ales dupã eşecul de la prezidenţiale, cârlanul e mai degrabã un pui de pisicã, care dã din lãbuţe pe lângã actualul preşedinte. Au mai avut şi alţi politicieni eşecuri de tineri, dupã care şi-au revenit şi au câştigat totul. E posibil ca Ponta sã îşi revinã, dar peste mulţi ani, pentru cã acum a intrat în malaxorul celor care au fost în politicã şi s-ar putea sã nu mai fie. Cutremurul anunţat în PSD, prin ruperea partidului ar putea fi o nouã loviturã pentru Ponta. Acesta ar avea şansa de a ţine partidul unit, dacã ar renunţa temporar la funcţia politicã şi ar lãsa în locul sãu un personaj credibil care sã îi convingã pe cei dezamãgiţi, sã nu plece în altã parte. Poate cã şi Geoanã viseazã tot la o refacere a USL, dar pe dos. Fiecare cu USL-ul lui şi cu amicii şi inamicii lui politici.
Un alt cutremur ar fi neprimirea în Schengen, dezastrul demografic, continuarea agoniei pentru autostrãzi, moartea clinicã a sistemului naţional de sãnãtate pe card, creşterea agresivã a şomajului, prãbuşirea sistemului de pensii, scãderea nivelului de trai şi accentuarea sãrãciei, completatã cu debusolarea din sistemul de educaţie.
Problema e cã orice explozii şi cutremure ar veni în plan economic şi social nu ne vor surprinde. Suntem prea jos pentru a mai cãdea.