O ţarã pe jumãtate goalã condusã de politruci ieftini

Tot ce ne lipsea e apariţia unui alt partid. Partidul domnului Ghiţã. Era un gol în arealul politicii naţionale, o gaurã, o ditamai groapa, şi domnul Sebastian Ghiţã, providenţial, mânat indiscutabil de un geniu politic rar, a decis sã rezolve situaţia. Mai mult, partidul domniei sale, atât de aşteptat, cãci nu prea mai aveam partide, se va numi “Progres România”. PPR. Superb.
“Probabil cã ne va lua o lunã de zile sã strângem 25.000 de semnãturi. 1 martie e o ţintã pentru data când ne vom prezenta la tribunal cu semnãturile şi cu statutul. Şi vom încerca sã nu ne prezentãm cu 25.000 de semnãturi, ci cu un numãr mult mai mare, care sã ne dea dreptul sã sperãm cã, în 2016, dupã ce reuşim sã convingem şi câţiva medici în ţarã şi câţiva profesori şi câţiva angajaţi din multinaţionale şi câţiva mici capitalişti români sã se alãture structurii acesteia şi, când vom pune nişte idei pe piaţã, în momentul acela sã fim în stare sã luãm 5% şi sã intrãm în Parlament”, a declarat domnul Ghiţã.
Frumos, mai frumos nici cã se putea. Acum aşteptãm cu emoţie ca şi domnii Marian Vanghelie şi Mircea Geoanã sã-şi facã partid, sau chiar partide, sã umple şi dumnealor nişte goluri în spaţiul politic. Cu cât vom avea mai multe partide mici, dar conduse de oameni mari, cu atât vom fi mai aproape de reuşitã, economia va dudui, şomajul va dispãrea, corupţia trecând în manualele de istorie, birocraţia se va volatiliza, românii plecaţi afarã se vor întoarce acasã, viaţa va fi mai bunã, nu credeţi? Vai şi amar de ţara aceasta, de noi toţi.
Dacã domnul Voiculescu, patron de televiziune, şi-a fãcut partid, de ce nu şi-ar face şi domnul Ghiţã, tot patron de televiziune, partid? Ai bani, ai televiziune, îi faci reclamã – de ce sã nu ajungi în parlament? Şi din parlament în guvern. Cam aceasta e logica. Manipulare, bani, putere, cât mai multã putere. Oamenii parcã nici nu mai conteazã. Sunt nişte numere, mase de manevrã, date statistice. De un sfert de secol politica de acest tip a mãcinat aceastã ţarã şi ne-a adus pe toţi în pragul exasperãrii. Nu-mi pot imagina cum ar putea arãta aceastã ţarã peste alţi 25 de ani dacã vom continua aşa, în acest stil politic, cu tot felul de ghiţã, vanghelie, voiculescu fãcând şi desfãcând partide şi televiziuni.
Nu vãd decât un viitor trist. Bine, între timp, s-ar putea ca foarte mulţi sã fie deja plecaţi afarã, undeva unde e nevoie de ei, unde pot câştiga cinstit. O ţarã pe jumãtate goalã condusã de politruci ieftini.