Vor ieşi morţii din morminte şi îşi vor ascuţi coasele pentru dreptate

Sondajele preliminare alegerilor parlamentare anticipate din Grecia, programate pe 25 ianuarie, în care stînga radicalã SYRIZA figureazã ca favoritã cu un procentaj zdrobitor, o fac pe Angela Merkel, care ţinea cu dinţii de Grecia, sã dea un pas înapoi. Liderul SYRIZA, Alexis Tsipras vrea sã punã capãt austeritãţii impuse ţãrii de troica U.E., B.C.E. şi F.M.I., în schimbul împrumuturilor de circa 240 de miliarde de euro. Tsipras cere negocierea unei restructurãri a datoriei care sufocã economia Greciei. Potrivit Der Spiegel, Angela Merkel şi ministrul de finanţe Wolfgang Schauble şi-au schimbat opţiunea de pe un picior pe celãlalt şi „considerã suportabilã ieşirea Greciei din zona euro”. Cum de renunţã atît de uşor la austeritatea şi aşa-zisa disciplinã fiscalã impuse grecilor? Simplu de ghicit. Liderii forţoşi ai Europei au început sã priceapã cã, batjocorirea unor state membre în baza unor tratate fiscale oneroase se apropie de sfîrşit. Suveranitatea statelor din U.E. trebuie sã redevinã sfîntã. Aviz guvernului de la Bucureşti şi preşedintelui Iohannis, cãruia i-am sugerat acest lucru încã de anul trecut, în editorialul „Iohannis trebuie sã rupã tratatele fiscale dãunãtoare României”: http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII
A fost mare aglomeraţie la tribunale şi parchete
Dacã preşedintele nostru nu se va dumiri rapid cã statutul pacificator, „lasã-mã sã-mi tihneascã mandatul pe o plasã de pãianjen şi te las”, nu mai ţine, dacã nu se va dumiri rapid cã sinistra corupţie din sînul Puterii nu mai poate zburda prea mult timp pe harta României, cã unor lighioane din justiţie şi din cercul sãu li se vor suprima „raţiile” şi vor fi pitiţi dupã gratii, atunci va fi înghesuit între valurile entuziasmului şi nu va mai avea loc de întors între albii. Pînã la ipotetica trezire din beţia zîmbetului de învingãtor, 2015 a debutat cu o cãlcãturã tare şi cu douã moi, iar anul 2014 rãmîne pentru români un an istoric – anul condamnaţilor în Parlament şi în Justiţie. Treizeci şi opt de magistraţi pãziţi de mascaţi şi urcaţi în dube asemenea infractorilor pe care îi judecã, au fost anchetaţi, arestaţi sau trimişi în judecatã în 2014 pentru luare de mitã (sute de mii de euro), abuz în serviciu şi trafic de influenţã. Peste 45 de preşedinţi de consilii judeţene şi primari din clubul select al penalilor cu funcţii de rãspundere, din cei care au tãiat şi spînzurat în teritoriu ca în propria curte, şi alţi papiţoi profitori din ansamblul Justiţiei şi Procuraturii au fost cazaţi dupã gratii. A fost mare aglomeraţie la tribunale şi parchete în 2014, încît am zice cã mai toţi politicienii s-au îndrãgostit de procurori. Elena Udrea aratã cu degetul şi înspre Cristina Trãilã, pe care ar fi denunţat-o în partid pentru cã ar fi favorizat firmele lui Cocoş în licitaţiile pe bani europeni. În campania electoralã au fost ţinute la secret toate mîrşãviile aflate acum şi neaflate, pentru cã figurile mafiote jucau şi joacã încã şotronul cu ameninţãrile şi şantajul. Odatã ce D.N.A. a început sã le salte de acasã cu duba pe cucoanele care se delectau cu retrocedãrile ilegale de la A.N.R.P., pedeliştii au început sã aibã fibrilaţii şi se vor turna între ei.
Sã fie ridicat un arest de tranzit la fiecare sediu de partid
Corupţia în sînul Puterii a atins o cotã sinistrã în 2014, acesta fiind şi unul din motivele sãrãcirii românilor. Potrivit statisticilor, opt din zece români sînt sãraci, România avînd o ratã a sãrãciei de trei ori mai mare decît media U.E. Un loc de muncã nu garanteazã un trai omenesc, atîta timp cît românii au cele mai mici salarii din U.E. raportate la preţuri echivalente celor din Uniune, iar la taxe şi impozite îi surclaseazã degajat pe europeni. Şi, staţi liniştiţi, nu se întrevede nicio afurisitã de şansã care sã-l scape pe român de sãrãcie şi nici de caracatiţa care a pus stãpînire pe Ţarã, decît printr-o restartare totalã: adicã, toţi cei care au fãcut politicã în acest sfert de veac al capitalismului de junglã românesc, inclusiv rudele acestora, pînã la ultimul grad, sã nu mai punã piciorul pe nici un nivel de putere, averile, confiscate şi sã fie lãsaţi doar cu bani de metrou în buzunar, ca tot românul. La fiecare sediu de partid sã fie ridicat un arest de tranzit unde sã fie cazaţi pînã la judecarea faptelor comise.
De dragul şefului, membrii de partid, simpatizanţii şi fanii dau cu banii de-a azvîrlita
Prea multe aşteptãri de la preşedintele ales ar fi hazardante! Precum vede şi orbul, circulã la relanti, întotdeauna cu un morman de hîrtii în buzunar, de pe care citeşte discursurile gîndite de consilieri. Nu stã bine nici la capitolul Constituţie, proceduri legislative, cifre, litere şi date macroeconomice. Ca sã nu mai vorbim de cartea „Pas cu pas” – un munte de exprimãri paraliterare, unde coboarã tîrîş-grãpiş parcã din veşminte adolescentine direct în mantaua grea a literaturii postmoderne, fãrã o respiraţie a inspiraţiei, cu frazãri alambicate, care nu fac nume bun nici unui cenaclist neofit. Probabil cu aceastã carte se închipuie admis în breasla scriitorilor, dar nu face decît sã se îmbulzeascã, alãturi de ceilalţi politicieni cu cãrţi la activ, pe drumul iluziei şi al gloriei literare deşarte. Ei doresc sã fie „an open book”, doresc sã parã autori mari, serioşi, profunzi, cum se vrea şi preşedintele ales. Deşi, cam toţi din categoria politicieni-scriitori ating ridicolul, îşi vînd cãrţile pînã la ultima. Paradoxal, nu? Slugoii, membrii de partid şi fanii dau cu banii de-a azvîrlita, aşa, de pamplezir, nu cã i-ar interesa ce scrie în carte. Un literat cu ştate vechi nu-şi va cheltui niciodatã bruma de bani pe paraliteraturã.
Montarea unor stîlpi de electricitate este echivalentã cu trimiterea unei rachete pe Marte
Ei, da, nu va trece mult timp şi entuziaştii vor constata cã Bãsescu a lãsat paharul nespãlat pe birou, Iohannis a bãut apã dupã el şi s-a infectat. Deocamdatã este preşedintele unui zîmbet publicitar, este preşedintele celui mai scãzut nivel de trai din Europa, celui mai mare nivel de corupţie, celor mai mici salarii din U.E., celor mai proaste drumuri, celui mai umilitor sistem de protecţie socialã, celui mai anemic sistem de sãnãtate şi de învãţãmînt, este preşedintele celor mai multe spitale fãrã dotãri, deşi medicii români, cei mai inteligenţi şi cãutaţi în lume sînt cei mai prost plãtiţi; este preşedintele celor mai înţesate aziluri, celor mai corupţi politicieni (strîns uniţi în jurul sãu), al celor mai mulţi sãraci, este preşedintele satelor neelectrificate din România. Sã-i amintim lui Iohannis, cum i-am sesizat şi lui Bãsescu de nenumãrate ori, cã România nu e Sibiu, cum nici pentru Bãsescu nu trebuia sã fie un vapor cu mãrfuri de vînzare, poate pe perioada mandatului de primar n-a citit studiul cu pricina, cã, Institutul de Economie Socialã şi Institutul pentru Cercetarea Calitãţii Vieţii din cadrul Academiei Române au dat publicitãţii studiul potrivit cãruia, în mediul rural peste douã milioane de oameni, care n-au furat precum politicienii, sînt extrem de sãraci şi muncesc cu ziua prin sat.
Trei sferturi dintre ei trãiesc în condiţii precare, 37% nu au nicio formã de remuneraţie, iar peste 36% sînt pe cont propriu. Bun înţeles, alambicatele studii vor rãmîne la dosare în sertare, cum de altfel şi electrificarea gospodãriilor şi satelor din România, tot acolo se aflã. Vã vine sã credeţi sau nu, dar în mileniul trei montarea unor stîlpi şi a unor fire conducãtoare de electricitate este pentru guvernaţii noştri echivalentã cu trimiterea unei rachete pe Marte! O normalitate a civilizaţiei a devenit o dificilã problemã naţionalã fãrã soluţii de rezolvare pentru bonjuriştii Puterii. În România existã 97 de localitãţi complet neelectrificate, Domnule Preşedinte Iohannis, plus alte 97.805 de gospodãrii neelectrificate amplasate în 2.284 de localitãţi strãbãtute de uliţe neasfaltate. Din cinci români de la sat, trei se spalã în lighean sau în butoi, şi au pe post de toaletã o groapã sãpatã în pãmînt, în fundul curţii. De aceea cred tot mai mult cã dacã avem un preşedinte cu dublã cetãţenie, fapt ce contravine Constituţiei, ar fi potriviţi pentru consiliile judeţene cîte un polonez, un ungur, un rus, un arab, un israelian, un italian, un american sau britanic din spiţã regalã. Numai în acest mod am putea fãuri România Occidentalã, iar satele Ţãrii ar avea curent electric.
Dacã nici în acest an Puterea nu ia în calcul poporul, vor ieşi pînã şi morţii din morminte
Vrem sau nu, democraţia ne-a îmbogãţit cu o fatalitate cruntã, care trebuie judecatã urgent: fenomenul politic cu caracter neromânesc, antiromânesc şi servilismul condamnabil al politicienilor – marionetã, alteraţi de evazionismul ideologic, sufocat de realii şocante la nivel de aplicabilitate, importat din Occident, care gliseazã pe zona carenei de la graniţa legilor şi moralei, doar în interesul decidenţilor. Cum sã vorbesc în şoaptã, cu dragoste şi blîndeţe despre clasa politicã, despre preşedintele ales, interesat deocamdatã de propria imagine, de vreme ce România, de 25 de ani în mîini strãine necurate, e acum stropitã, ca sã se trezeascã, cu puţin oţet german. „Am fost vasalii marilor imperii, şi vai nouã, acum, din nou, pe mîna nemţilor”, îmi scrie din S.U.A., un medic oncolog român, doctor în Ştiinţe medicale. Aşadar, România a trecut în 2015 cu un numãr impresionant de politicieni corupţi amplasaţi dupã gratii sau cercetaţi în libertate. Tot românul a aflat cã marile companii dar şi unele instituţii ale statului au fost surse de înavuţire pentru cei aflaţi la conducerea lor, subminînd tot timpul existenţa poporului şi trãdînd interesele naţionale. Dacã nici în 2015, preşedintele ales şi Guvernul nu-şi vor canaliza atenţia pe îmbunãtãţirea traiului românului, vor ieşi morţii din morminte, citînd o profeţie a lui Nostrdamus pentru anul în curs, şi îşi vor ascuţi coasele pentru dreptate!
Maria Diana Popescu, Agero www.agero-stuttgart.de