An pentru economie sau pentru alegeri anticipate?

Liniştea din perioada sãrbãtorilor a continuat parese şi în noul an. Ne-am obişnuit ca atunci când e linişte din punct de vedere al vieţii politice sã credem cã ceva nu merge bine sau cã ceva este în neregulã. Poate cã atunci când e linişte aşa trebuie sã fie şi sã nu ne ocupe politica toate emisiunile de la tv şi sã ne monopolizeze interesul şi timpul.
Ar fi culmea totuşi, pe undeva, ca poporul sã fie preocupat de discuţii şi tolcşouri prelungite despre Michelagelo, noua generaţie de prozatori sau ultimul concert al lui Andre Rieu în România. Seriale de emisiuni pe aceste teme chiar ar fi ceva cu susul în jos pentru România şi pentru telespectatorul român. Dar poate cã nici politica nu mai suscitã aşa de mult interesul oamenilor şi poate cã este momentul ca la tv sã nu mai vedem atâtea dezbateri sterile, iar politicienii sã punã mâna sã munceascã în linişte şi sã nu mai batã toaca pe la tv. Este poate nevoie de un an de linişte, având în vedere cã nu este unul electoral, ci unul care ar putea fi dedicat muncii, soluţiilor pentru economie şi pentru realizarea de locuri de muncã pentru toţi românii apţi de muncã.
Cât despre nivelul de trai este greu de fãcut ceva în bine doar într-un an de zile. Spun „în bine” pentru cã este posibil ca economia sã meargã uneori mai bine fãrã intervenţia politicienilor nepricepuţi. S-a vãzut de multe ori cã guvernanţii au pus în practicã idei care nu au avut niciun efect sau au avut efecte adverse, sau chiar secundare pentru economie.
2015 ar trebui sã fie un an dedicat de politicieni economiei şi îmbunãtãţirii acesteia, renunţându-se astfel la jocurile şi luptele politice. Va trebui urmãrit şi jocul pe care îl va face noul preşedinte în relaţia cu guvernul pentru creşterea economiei. Pânã la urmã economia şi infrastructura sunt temele principale ale ţãrii, dincolo de tradiţionalele educaţie şi sãnãtate. În politica externã, cel puţin teoretic drumul este deja bãtãtorit (cãile NATO şi UE) şi nu ar mai putea apãrea surprize, decât dacã am avea la Externe oameni cu fler şi pricepuţi, în a face din politica externã a ţãrii un avantaj pentru politica internã. Este clar cã România va fi un stat puternic, doar dacã va avea o economie puternicã, un PIB corespunzãtor pentru locuitori şi infrastructurã şi facilitãţi pentru investitori.
Este o iluzie cã ne îndreptãm cãtre o zonã a fericirii ca popor, fãrã sã parcurgem etapele dezvoltãrii economice şi al creşterii graduale a nivelului de trai. Dacã anumiţi oameni politici sau alegãtori aşteaptã transplanturi sau soluţii miraculoase, atunci suntem pierduţi în mocirla în care ne afundãm încet de la o zi la alta.
E posibil ca lucrurile sã meargã din ce în ce mai prost pentru cei patru români din statistica sãrãciei. Oficial ni se spune cã unul din cinci români trãieşte la limita sãrãciei, dar mulţi spun cã cifra corectã este trei din cinci. Dacã nu ne vom ridica la modul cel mai serios din punct de vedere economic vom deveni tot mai sãraci şi mai lipsiţi de speranţã. Nu este exclus sã piedem şi bruma de pãturã UE pe care o avem acum. Dacã suntem sãraci nu ne bagã nimeni în seamã, chiar dacã biserica ne promite locuri în faţã în Rai, pe lumea de dincolo.
Problema nu este niciodatã noi şi generaţia nostrã şi tot timpul trebuie sã ne gândim la cei care vor veni, la ce viaţã le pregãtim şi cum vor trãi. În mod normal, evoluând şi dezvoltându-ne ar trebui sã trãim din ce în ce mai bine de la un an la altul, de la o epocã la alta şi nu sã ne afundãm în sãrãcie. Este extrem de important ca anul acesta sã fie unul dedicat economiei pentru cã oricând criza se poate întoarce cu o forţã şi mai mare decât în trecut. Este posibil ca anul dedicat economiei sã fie dedicat totuşi unor alegeri anticipate şi atunci efectele sunt total imprevizibile din punct de vedere economic. Alegeri anticipate anul acesta, alegeri locale anul viitor. Probabil cã timp de doi ani de zile nimeni nu va mai fi preocupat de zona economicã, ci de îndulcirea alegãtorului. Va fi vai şi amar de sãrãcia noastrã, dacã nu suntem atenţi cum executãm dansul pe sârmã. Trãim în epoca în care nimeni nu ne va mai întinde mâna sã ne ridicãm pe jos. Pânã şi patria democraţiei Grecia a devenit o ruşine pentru istoria ei. Dar sã nu uitãm cã grecii au inventat democraţia, dar şi un pic din corupţie. Românii au furat şi ei meserie de pe unde au putut.