Un Revelion în consolãri dubioase

* Bine v-am regãsit, în 2015, stimaţi cititori! Sã aveţi parte de toate succesele şi bucuriile posibile în acest an, pe care mulţi îl considerã al… revanşelor personale(!?). Revanşe faţã de cine – asta ar fi întrebarea! Dar la ea pot rãspunde doar cei în cauzã, aşa cã… nu mã bag. În ceea ce mã priveşte, am început 2015 mai degrabã cu stângul. Asta – dacã e sã mã refer la agreabila datorie sãptãmânalã de a scrie pentru Obiectiv. Curentul electric s-a întrerupt şi, odatã cu el, şi furnizarea agentului termic. Aşadar, luminã – nu, cãldurã – nu, inspiraţia – plecatã pe pustii, cum ar veni, toate condiţiile create unei activitãţi la cel mai înalt nivel de calitate posibil. Bomboana de pe colivã – odatã cu revenirea curentului electric, a cãzut internetul. Care internet nu s-a mai… ridicat decât spre searã. Spre seara zilei de luni, ca sã fie clar pentru toatã lumea.
* În absenţa unei agitaţii politice reale, evenimentele perioadei trecute de la ultima noastrã întâlnire au fost crimele, violurile şi accidentele de tot felul, comise de unii conaţionali având o anume zestre geneticã, pe fond de alcool şi temperaturi scãzute. Sau nu. Nu cred cã aşa ceva se mai aude (vede, întâmplã) prin alte pãrţi ale lumii. Nu este de mirare, deci, dacã, în absenţa banilor care sã-ţi permitã sã te „destrãbãlezi” prin cine ştie ce staţiuni sau stabilimente, sau în imposibilitatea de a alege între douã-trei programe de televiziune cât de cât atractive, sã-ţi gãseşti, în noaptea de Revelion, consolarea în cine ştie ce speluncã uitatã de lume sau, vorba Moncherului, „între cracii doamnei Cutare”. Evident, cu consecinţele de rigoare. De care iei cunoştinţã abia a doua, a treia sau a patra zi.
* Amintirãm de programele de Revelion ale televiziunilor româneşti. Proaste, proaste, proaste de zbiarã! Dar probabil cã eu trãiesc într-un alt timp. Îmi dau seama, desigur, de efectele crizei în mai toate redacţiile posturilor de televiziune. Posturi care nu-şi mai permit sã arunce banii pe producţii de amploare şi cu participarea unor valori artistice din ce în ce mai puţine, mai îndoielnice. Pãi dacã programul prezentat de tembeloidul isteric Dan Negru a surclasat, ca audienţã, tot ce înseamnã televiziune de divertisment în România, vã daţi seama de calibrul şi de calitatea programelor celorlalţi. Nu mai iau în calcul emisiunea cu care un post turcesc aciuat prin România ne-a asasinat în zilele de la confluenţa anilor, „Te vreau lângã mine” sau cam aşa ceva, moderatã de o tutã expiratã, cu multe ifose, trecutã şi prin bucãtareala unui fost rugbist recuperator de muieri, ele însele expirate, o emisiune care aduce cu un fel de tractir sub acoperire. O acoperire slab, vai, atât de slab regizatã, încât te apucã voma. CNA-ul ãsta, care se strofoacã la cea mai nevinovatã nuanţã pamfletarã şi aplicã amenzi de sute de milioane complet aiurea, ce pãzeşte? Banii turcilor?
* Timp de trei zile, televiziile de ştiri (dar nu numai) ne-au asasinat cu întâmplarea legatã de participarea lui Klaus Iohannis la slujba ţinutã de Mitropolitul Ardealului, Laurenţiu Streza, la Catedrala Mitropolitanã din Sibiu. Bun, şi? Care-i ideea, de a trebuit sã ni se bage-n cap pânã la saţietate evenimentul? Cã Dulapul Sãsesc preţuieşte tradiţiile şi ţine seama de sensibilitãţile românilor? Bun, corect din partea lui, mi se pare ceva în ordinea firii. Dar de ce este nevoie de asemenea enervante accente? Aşa cum enervante mi se par comentariile legate de „prima doamnã”, pe care unii mai cã n-o încununeazã „Miss Univers”. Respectiva damã pare doar ceva mai fâşneaţã decât fostele „prime doamne” ale României. În rest, nouã, cel puţin, nu minijup-ul de la învestirea soţului de la Cotroceni ne-a atras atenţia, ci mersul de raţã al dumneaei, cu labele picioarelor având tendinţa de a fi aruncate în lãturi, spre dreapta şi spre stânga. Este, desigur, o mişcare naturalã, pentru care distinsa profã de englezã din Sibiu nu are nicio vinã. Dar, lãsaţi, totul se îndreaptã la Cotroceni.
* Încet, încet, se demitizeazã şi rolul diasporei feisbuciste în victoria de la prezidenţiale a lui Iohannis. Era şi timpul. Rolul oportunelor servicii, bune la toate, se developeazã din ce în ce mai clar pentru toatã lumea. Graba cu care Ponta s-a recunoscut învins mi s-a pãrut, şi ea, de la început, suspectã, şi asta am afirmat-o public chiar imediat dupã alegeri. Vai de destinul acestui popor.
* A trecut la cele veşnice, mult prea devreme, prietenul nostru, etern jovialul şi generosul LAURENŢIU BRESNICEANU. Dumnezeu sã-i aibã în paza lui sufletul bun şi blând! Odihneşte-te în pace, prietene iubit!