De ce unii sunt mai preafericiţi decât alţii sau odã vânzãtoarei de la aprozar

Acum, pe final de an, am înţeles de ce este preafericit patriarhul României şi de ce toate titulaturile se scriu cu majusculã sau chiar integral cu majuscule. Era ceva putred în Danemarca de mult vreme sau pe Dâmboviţa. Am înţeles de ce unii sunt mai fericiţi decât alţii, dar nu puteam sã accept cã alţii pot sã fie preafericiţi. În cazul patriarhului ţãrii am pus totul pe o chestie misticã, adicã el a primit harul de a comunica cu şeful suprem, cu adâncimile universului, cu fiecare fior care se ascunde într-o pãtlãgicã sau cu orice freamãt de frunze. Omul este preafericit cã a fost ales sã conducã o turmã aşa de mare şi este întâiul Mare Ghid Religios al ortodoxiei române. Trebuie sã ai anumite calitãţi sã ajungi un şef aşa de mare şi sã te fi ridicat oarecum cu vreo câţiva centimetri deasura solului, când ai o asemenea putere de a cârmui şi de a decide asupra sufletelor din turmã. Adicã nici nu se mai pune problema sã fii preafericit când ai contactul direct cu cerurile şi poţi lega şi dezlega pe vecie. Probabil cã este trecut şi în Cartea vieţii. O fi toate astea, dar ele nu prea au de-a face cu cele lumeşti, ci mai mult cu cele sfinte şi spirituale şi sufleteşti. Adicã cum vine asta? Patriarhul nu merge la baie, la facultate, nu predã, nu dã cu degetul prin maionezã, nu apasã pe clanţã, nu curãţã coaja la nucã, nu dã cu aspiratorul, fiind o fiinţã aproape transcedentalã?! Ei bine, existã o explicaţie, cum se spune în popor. Lucrurile sunt destul de luminoase când priveşti în declaraţia de avere a prelaţilor şi a şefului acestora. Dacã ar exista aşa ceva. Cum nu existã, a apãrut recent prin presã o situaţie cu leafa şefului spiritual suprem al ţãrii. Nu ar fi nicio problemã, dacã aceasta ar fi realizatã din activitãţi independente, din multiplele afaceri fiscalizate sau ne ale prelaţilor sau din alte surse. Oamenii se pricep şi la afaceri, dupã cum s-a vãzut. Cunosc toate cotloanele fiinţei umane. Doar nu e nimeni absurd de la ANAF sã cearã bon pe lumânarea vândutã sau pe locul de veci sau sã verifice vreo autorizaţie pentru vreo lucrare mai veche. Ei bine, Preafericitul nu are cum sã fie altfel în dimensiunea materialã a existenţei sale pãmânteşti, având în vedere cã leafa sa lunarã, plãtitã de stat este de aproape 23.000 de lei. Adicã, leafã de pilot, judecãtor-şef, procuror, preşedinte. Ar fi ceva, dar nimeni de la stat nu are atâta pe lunã şi nici pe pãmânt şi nici în ceruri. Cum s-o împãca propovãduirea milosteniei şi a smereniei şi cea a cumpãtãrii cu cea a desfãtãrii, prea îndestulãrii. Poate cã Preafericitul este aşa pentru cã nu-şi opreşte decât leafa minimã 850 de lei şi restul îi doneazã pe ici pe colo, pe la oiţele sãrace. Poate cã o proceda şi aşa, dar ţoalele oficiale sunt scumpe sau poate cã sunt asigurate tot de cãtre angajator, cum e uniforma pentru personalul din Ministerul de Interne. Cine ştie!? Marele prelat încaseazã mai bine de 27 de salarii minime pe economie. Asta înseamnã în multe cazuri 27 de familii sau 50 de familii sãrace, dacã e sã îi pui şi pe cei cu pensia minimã de 350 de lei. Adicã peste o sutã, o sutã cincizeci de oameni din România. Asta înseamnã cu din banii respectivi s-ar putea întreţine mai multe adãposturi pentru sãraci. Ce rost are, pentru cã nu se face primãvarã cu o floare sau cu un gest. Şi pânã la urmã ce vinã are preafericitul cã vânzãtoarea Florica de la aprozar nu a învãţat carte şi nu ştie decât sã manevreze toatã ziua la cartofi. Ce vinã are el cã ea nu a fãcut decât o amãrâtã de facultate de drept şi din cauza inflaţiei de diplome nu şi-a gãsit de lucru. Nu are decât 600 de lei pe lunã pentru 12 ore de lucru pe zi. Banii îi primeşte cu ţârâita de la patron, câte o sutã-douã la trei luni. De întrebat nu-l mai întreabã, dacã i-a fãcut carte de muncã, pentru cã are probleme cu inima şi nu vrea sã se îmbolnãveascã şi mai rãu. O fi şi tanti Florica preafericitã, dar numai din punct de vedere spiritual sau sufletesc, pentru cã partea cu materialul îi rãmâne preafericitului. Tanti Florica o duce de azi pe mâine, cu puţin şi cu gândul cã nu a luat mai mult decât i se cuvenea, în timp ce alţii mureau de foame. În felul ei şi tanti Florica e preafericitã.