Marile corporaţii politice din Mehedinţi

Acum cã guvernul Ponta 4 şi-a intrat în rol, e limpede cã premierul e departe de a-şi fi spus ultimul cuvânt în spaţiul politic autohton chiar dacã abia ce a ieşit dintr-un eşec electoral foarte important – alegerile pentru Cotroceni. Anul politic 2015 va însemna din partea lui Victor Ponta şi a guvernului PSD-UNPR-PC-PLR pregãtirea tranşeelor pentru 2016, alegerile locale. Dacã tot s-au mai aşezat lucrurile la centru şi dacã tot aminteam de previzibila politicã a intervalului 2015-2016, ar fi cazul sã ne uitãm în propria ogradã şi sã trecem în revistã cele mai semnificative aspecte ale realitãţii politice mehedinţene, aşa cum le vedem noi, subiectiv dar fãrã patimã.
Sã începem cu opoziţia. Ce opoziţie avem noi acum şi cum se manifestã? Firile mai sceptice vor spune cã nu prea avem opoziţie şi nu prea se manifestã. Dar în termeni realişti vorbind, nu putem nega opoziţiei meritele ei în cele douã tururi pentru Cotroceni. Fãrã mari pârghii, doar prin propriile forţe organizatorice şi de persuasiune, opoziţia (fie cã vorbim de PMP, PRM, PPDD, PLR sau PNL-PDL) a reuşit sã cumuleze foarte multe voturi în dreptul candidaţilor proprii, în primul tur, şi în dreptul lui Klaus Johannis în turul doi. Liderii opoziţiei, fie cã vorbim de Eugen Golea (PMP), Viorel Palaşcã, Ion Sîrbulescu, Mihai Stãnişoarã (PLR), Daniel Cîrjan, Virgil Daniel Popescu, Marius Bãlu, Dana Trancotã, Mircea Grosu (PNL-PDL) s-au descurcat mai mult decât onorabil la ultimele alegeri, mai ales în condiţiile în care au confruntat un PSD –PC- UNPR puternice , aflate la putere. În linii mari vorbind, opoziţia de acum şi-a conturat un bun capital de încredere în sine pentru 2015-2016 şi cu certitudine are planuri mari pentru alegerile locale care ca mâine apar la orizont.
De partea cealaltã a baricadei, în tabãra puterii, lucrurile sunt puţin mai complicate, deşi PSD-UNPR-PC Mehedinţi au trecut cu brio testul alegerilor pentru Cotroceni.
Problemele apar când luãm în calcul intervalul 2015-2016 şi faptul cã în PSD, de exemplu, vor avea loc alegeri interne care vor schimba ierarhiile. Deja se discutã chiar public despre cine va prelua şefia PSD Mehedinţi, Marius Manolache? Aladin Gigi Georgescu? Nimic clar. PSD Mehedinţi de azi şi de ieri e PSD-ul care din 2009 încoace a câştigat toate bãtãliile judeţene, europarlamentare, prezidenţiale, locale, referendumul, parlamentarele, prezidenţiale din acest an, totul, chiar când era în opoziţie.
Cã ne place sau nu sã recunoaştem, e o performanţã . Acest PSD foarte mare şi tenace este, trebuie sã acceptãm un adevãr, construcţia politicã a unui Adrian Duicu şi Marius Screciu, a unui Constantin Popescu la Orşova, a unor primari puternici precum Stelian Stãncioiu, Alexandru Borugã şi alţii. Dar meritul major îi revine tenacitãţii unui lider politic precum Adrian Duicu, cel care azi e tras pe linie moartã de PSD, aproape uitat, fiind arestat la domiciliu. Justiţia, desigur, îşi va spune sentinţa în acest caz, pe noi ne intereseazã doar postura de lider politic a lui Adrian Duicu. Fãrã un Adrian Duicu sau un Marius Screciu, PSD nu câştiga, în 2012, Consiliul judeţean. Adrian Duicu a câştigat în faţa unui redutabil precum Mihai Stãnişoarã, un politician de mare forţã şi anvergurã, el însuşi artizanul unui PD pe care l-a scos din groapa opoziţiei şi l-a dus la putere. Cã mulţi din PD dupã aceea i-au întors spatele e o altã poveste, despre ingratitudine. Dar, Mihai Stãnişoarã rãmâne un om politic care şi-a marcat timpul, şi care, pe vremea guvernãrii Boc, cu foştii sãi colegi de atunci, a adus investiţii semnificative în acest judeţ.
Revenind la Adrian Duicu, deşi nu sunt fan (am votat cu Klaus Johannis pentru cã mi-au displãcut aroganţa lui Victor Ponta şi ’’politicile’’ pesediste locale), mi se pare evident totuşi cã în PSD-ul de azi a rãmas un vid de autoritate imens, şi cã pesediştii se chinuie sã cârpeascã vela sfâşiatã a unei corãbii în derivã. Aşa cum era el, bun sau rãu pentru unii, plãcut sau neplãcut, Adrian Duicu a fost pentru PSD liderul necesar, omul care a luptat în prima linie cu un curaj politic de admirat, liderul pe care azi PSD nu-l mai are, şi nu-l mai poate inventa. Aladin Gigi Georgescu, interim, e un politician onorabil, dar pânã la anvergura şi vitalitatea politicã a unui Adrian Duicu sunt ani luminã distanţã. Din pãcate PSD nu stã bine nici mãcar pe organizaţia lui de forţã, din Severin, unde un lider local de talia lui Marius Screciu a fost la un pas sã fie executat politic şi expulzat din funcţia de viceprimar obţinutã în 2012. Marius Screciu era cel mai îndreptãţit, ca vechime, competenţã politicã, experienţã a bãtãliilor politice, sã preia şefia PSD, dar iatã cã Liviu Dragnea a preferat, din avion, altã soluţie, una de mântuialã. Aşa cã avem un PSD Mehedinţi în derivã (rezultatele de la prezidenţiale nu au nicio relevanţã pentru 2016), fãrã un Adrian Duicu autoritar, cu un Marius Screciu marginalizat, cu ’’lideri’’venind de la centru, dar pe care nu-i recunoaşte nimeni – iatã reţeta perfectã a eşecului la locale.
Noroc cu UNPR. Unii zic cã e un partid fãrã membri. Poate, nu ştim, dar e un partid cu lideri, ceea ce conteazã enorm la nivelul sensibilitãţii publice, cãci oamenii urmeazã lideri, nu o cantitate de aderenţi. De câteva luni, informal, în mediile politice de la noi, se recunoaşte faptul cã marele dirijor, Numãrul 1, nu e altul decât ministrul Eugen Nicolicea, o adevãratã eminenţã cenuşie a politicii româneşti. Nimeni nu-i mai contestã autoritatea lui Eugen Nicolicea şi totul pare acum o simfonie ale cãrei partituri chiar domnia sa le scrie, chiar dacã alţii dirijeazã sau performeazã la clavecin. O autoritate incontestabilã precum Eugen Nicolicea e secondatã de o altã autoritate, cea a primarului Constantin Gherghe, lider judeţean al UNPR, un om cu un capital de încredere şi apreciere publicã, în Severin cel puţin, covârşitoare.
Având în faţã acest tablou, e clar cam la ce ne putem aştepta din 2015 încolo. Avem trei mari paliere politice, adevãrate corporaţii politice sau întruniri de familii, fiecare dorind sã câştige puterea localã şi judeţeanã: actuala opoziţie, cu lideri de valoare, cu un bun discurs public (Daniel Cîrjan, Virgil Daniel Popescu, Marius Bãlu, Eugen Golea etc); PSD, dacã reuşeşte la timp sã se revigoreze şi sã-şi regãseascã liderii autentici ; şi UNPR, prin Constantin Gherghe şi Eugen Nicolicea, şi care acum cel puţin pare în stare sã-şi atingã orice obiectiv politic şi-ar propune.