Vineri, 12 decembrie, la Muzeul de Artã a avut loc lansarea volumului ‚’’Feţele adevãrului – despre dimensiunea moralã a romanelor lui Augustin Buzura’’ semnat de prof Viorica Gligor, unul dintre cei mai valoroşi şi apreciaţi analişti ai fenomenului literar românesc de la noi. Acest eseu critic vede lumina tiparului dupã un excurs eseistic de rafinament precum cel consacrat diarismului feminin autohton, ’’Aventuri subiective. Metamorfozele jurnalului feminin’’. Despre autoare au vorbit, cu aplicaţie şi cãldurã Dan Buciumeanu, Ileana Roman, Viorica Stãvaru, Nicolae Jinga, Constantin Stana. S-a discutat intens şi cu pasiune despre aceastã carte, despre Augustin Buzura ca profil moral şi scriitor, despre literaturã şi comunism.
’’Indiscutabil, proza lui Augustin Buzura a câştigat pariul cu timpul şi s-a statornicit în contemporaneitate ca o meditaţie profundã despre rostul omului în lume. Fapt cu atât mai evident în Raport asupra singurãtãţii. Obsedanta temã de reflecţie din romanele publicate înainte de 1989 – relaţia individului cu Istoria – a fost pusã în parantezã. Alienarea, dragostea, singurãtatea, eşecul au rãmas dominante ale discursului narativ. Totuşi, evadarea din chingile contextului social şi politic nefast rãmâne discutabilã, de vreme ce refugiile vitale (iubirea, prietenia, familia) s-au dovedit, la o analizã mai profundã, nişte paleative. Valori destrãmate de maladiile spirituale ale societãţii contemporane. În miezul ultimei cãrţi se aflã drama existenţialã a omului dintotdeauna. Confruntarea lui cu timpul, bãtrâneţea, boala, singurãtatea şi finitudinea. Un alt tip de uzurã decât cea provocatã de „teroarea istoriei”. Câmpul de investigaţie este lãrgit. Tragismul fiinţei condamnate la destrãmare este axa care structureazã introspecţiile protagonistului. Remarcabilã se dovedeşte, şi de aceastã datã, capacitatea scriitorului de a radiografia psihologia victimei, angajate în încleştarea cu cei mai necruţãtori duşmani – timpul şi moartea. Conştientã de propriile limite, dar nemântuitã de revoltã. Cutremuratã de iminenţa sfârşitului, dar verticalã prin puterea de a-şi privi în faţã înfrângerea. Mai mult decât oricare alt roman scris de Augustin Buzura, Raport asupra singurãtãţii este centrat pe tema confruntãrii cu inexorabilul. Oglindiri ale fiinţãrii sunt atât criza identitarã a protagonistului, cât şi lupta lui încrâncenatã de a-şi ţine în frâu stãrile negative, induse de ameninţarea neantului. Credinţa, iubirea şi scrisul, armele la care recurge, relevã nãzuinţa dintotdeauna a sufletului de a se vindeca de suferinţa efemeritãţii.
Convingerea mea este cã scriitorul a reuşit, prin întreaga sa operã romanescã, sã mediteze asupra unor probleme majore: destinul, dragostea, libertatea, moartea. Sã punã întrebãri fundamentale referitoare la şansele omului de a-şi salva identitatea sub presiunea istoriei, a timpului şi a finitudinii. Emblematicã rãmâne imaginea luptãtorului, a intelectualului sfâşiat de contradicţia dintre aspiraţia idealului şi imposibilitatea împlinirii lui.’’ (Viorica Gligor).
Viaţa mea e un roman
Luni, 17 decembrie, la Castelul Artelor, în organizarea Centrului Cultural, iubitorii de literaturã au avut bucuria de a se reîntâlni cu unul dintre cei mai mari valoroşi mehedinţeni contemporani, romanciera Nina Ceranu.
Scriitoarea şi-a lansat, cu acest prilej, noul sãu roman, ’’Viaţa între zero şi unu’’, cronicã dramaticã a adaptãrii la spaţiul bãnãţean, reliefând o experienţã formatoare dar nu mai puţin dureroasã.
Romanul, o scriiturã substanţialã, amplã (500 de pagini), ne pune pe noi, cititorii, în faţa unei provocãri plãcute şi a unui scriitor mehedinţean cu care ne mândrim, un scriitor aflat în galeria marilor nume ce au adus în lumina scrisului spaţiul sudului, de la DR Popescu, Jean Bãileşteanu, la regretaţii Laurenţiu Cerneţ sau Romulus Cojocaru. Despre autoare şi cartea domniei sale au vorbit Ileana Roman, Emilia Mihãilescu, Sorin Vidan, Mariana Pop.
Nina Ceranu a obţinut numeroase premii ale Uniunii Scriitorilor:
Premiul „Femina” –, 1993. Pentru romanul „Singurãtate în doi”;
Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Timişoara, 1993;
Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Timişoara, pt. romanul „Americanul”, 2001.
Premiul Fundaţiei „Lumina » la festivalul Eminescu, Orşova-Turnu-Severin, ianuarie 2005.
Premiul „Romulus Cojocaru”, Drobeta–Turnu Severin pentru romanul „Duhul fluviului”.
Diploma de excelenţã ca fiu al oraşului Turnu Severin;
Premiul „Pro-cultura” al Consiliul Judeţean Timiş,
A publicat peste 20 de volume de poezie, prozã, note de cãlãtorie. Este preşedintele Fundaţiei „Orient Latin” si directorul revistei „Orient latin” şi al Editurii Eubeea, Timişoara, din anul 1993. Redactor şef al revistei „Anotimpuri literare” din Timişoara şi redactor al publicaţiei „Ţara Mehedinţiului”, Timişoara.
