Se poate reforma PSD? S-a putut reforma PCR?

Da. E clar cã se poate reforma dintr-un anumit punct de vedere. Îşi va schimba forma, dar nu şi conţinutul, dupã modelul PCR, de dupã 1990. Toţi activiştii PCR s-au transformat în activişti la marele CNFSN şi ulterior în FSN şi au trecut şi la alte partide din care s-au nãscut toate partidele de stânga şi de dreapta din zilele noastre în frunte cu PSD. Alţi comunişti şi-au adus aminte cã au avut bunici liberali sau ţãrãnişti şi au mers în direcţiile respective.
Aşadar, PCR s-a putut „reforma” şi adapta la democraţie, dar, în esenţã, a rãmas acelaşi. Se şi cunoaşte faptul cã foştii comunişti şi securişti s-au vopsit în lideri de partide şi bravi reprezentanţi ai economiei de piaţã, dupã ce glorificaserã economia centralizatã. PCR trãieşte de fapt şi în zilele noastre prin manifestãrile care se regãsesc în PSD şi, la altã scarã, în alte partide politice. Tentaţiile anti-democratice sunt vizibile, pentru cã şcolile politice de dupã 1989 au fost înfiinţate de cãtre nomenclaturişti. Ori, ce principii şi ce aşteptãri şi ce rezultate sã ai de la cei care au comunismul şi socialismul în vene? Nu cã ar fi sisteme greşite, dar trebuiesc implementate pe Terra, iar pãmântenii sunt dominaţi de lãcomie, urã şi, uneori, sunt dominaţi de tentaţia de a face rãu. Par mai degrabã sisteme utopice.
A reuşit PCR sã se reformeze, dupã 1989? Nu numai cã a reuşit sã se reformeze, dar el a evoluat într-un mecanism pervers şi perfid, aproape mutant care se numeşte scena politicã actualã. Probabil cã mai puţin de jumãtate din actualii lideri de partide provin din fostul PCR – s-au mai curãţat organizaţiile politice, doar pe cale naturalã.
Din pãcate, spiritul socialismului a dãinut şi s-a perpetuat şi la tineri. S-a vãzut de ce a fost capabil Victor Ponta pe stadionul naţional, când a simţit nevoia sã îi fie gâdilat orgoliul şi sã audã cum îi cântã în strunã unii şi alţii, bebeluşi, politruci, parveniţi, babe, intelectuali sau lideri politici din afara ţãrii, tot pe filierã de grup politic european. E greu sã mai înghitã vreunul din cei 4,7 milioane de români declaraţi oficial sãraci de cãtre Institutul Naţional de Statisticã astfel de lucruri. Poate cã unii dintre sãracii României s-au resemnat şi ar duce din noul jugul unei asupriri politice, pentru cã aşa e destinul românului: sã îndure. Alţii nu!
Se poate reforma PSD? Hm. Înainte de a avea un rãspuns trebuie vãzut cine este PSD şi pe cine reprezintã. Pe cine mai reprezintã? E clar cã unii au intrat în politicã pentru cã nu au putut performa în meseria de bazã sau pentru cã au visat la funcţii înalte şi la îmbogãţire rapidã. De aceea în politicã sunt cei mai mulţi bogaţi şi cu siguranţã cã puţini din cei 4,7 milioane de români sãraci au vreo treabã cu politica. PCR s-a reformat în PSD, PDL, în PNL şi în altele, cu sau fãrã etnie. PCR a fãcut treabã şi în democraţie şi a realizat la fel ca şi în comunism o pãturã foarte sãracã şi una foarte bogatã. Prãpastia dintre cele douã care exista şi în 1989 ar fi trebuit sã fie umplutã de clasa de mijloc, dar nu a fost cazul. Speranţa ar fi ca PSD şi PNL sã se reformeze împreunã şi sã nascã o elitã politicã viabilã pe plan european, care sã ridice economia şi nivelul de trai al românilor. Dar ce sã se nascã din clasa politicã româneascã, pentru cã trebuie sã se lucreze cu materialul clientului.
Mai sunt unii care spun cã nu toţi politicienii sunt corupţi, imorali şi îmbogãţiţi peste noapte, cã mai existã şi politicieni care sunt excepţionali, sãraci şi cinstiţi. E ca şi cum ai da cu parfum peste un ocean de rahat şi ai spune cã miroase a primãvarã sau cã trebuie sã îţi pãstrezi speranţa într-o apã curatã. PSD şi PNL vor evolua şi ele în altceva. Este clar, dar liderii actuali ori sunt prea tineri ori prea însetaţi de putere sã renunţe, sã facã un pas înapoi şi sã treacã în liniile din spate sau sã iasã definitiv din politicã şi sã se apuce de o meserie. L-ar putea vedea cineva pe Blaga trecând la meseria de bazã sau pe Ponta revenind în avocaturã? Pentru Ponta ar fi cumplit ca la 42 – 43 de ani sã îşi recunoscã eşecul carierei politice. Alţii spun, spre deosebire de unii, cã au mai pierdut şi alţii alegeri, dupã care au revenit şi au ajuns şefi de stat, parlamentari şi altele. Problema e cã Ponta are o gândire periculoasã pentru democraţie şi alţii ca el, indiferent dacã sunt vopsiţi în galben sau portocaliu sau verde. Cel puţin românii din afarã nu mai vor jug. Ponta mai are şi un mare defect. Este mai arogant şi duplicitar decât prevede legea şi de multe ori aroganţa sa a ţinut loc de inteligenţã.
Pânã la urmãtorul jug istoric, românii trebuie sã elimine prin vot orice excese, indiferent ce nume ar purta. Pânã la urmã, libertatea, chiar şi ruptã în fund, e cea mai importantã din viaţa trecutã, actualã şi viitoare.
Aşadar, sã ne aşteptãm la noi mutanţi politici, în viitor, dupã reformarea actualei clase politice. E greu de crezut cã Iohannis va putea sã le rezolve pe toate simultan, dacã o rezolva ceva. Dar, decocamdatã, se bucurã de prezumpţia de orice. Sã vedem mai întâi cum va arãta Bãsescu fãrã imunitate.