Congresele partidelor care compun USL, desfãşurate în recentul week-end, şi megamitingul care le-a urmat au fost prezentate de presã ca pe o demonstraţie de forţã preelectoralã a respectivelor formaţiuni politice. Ca sã fim drepţi, luate în ansamblu, aceste evenimente chiar asta sugerau: o desfãşurare de forţe impresionantã, atât datoritã numãrului de participanţi (în jur de 10.000, din câte am înţeles), cât şi ambianţei asigurate de organizatori. Dar acelaşi lucru se poate spune despre reuniunile similare ale oricãrui alt partid. Cu asemenea prilejuri, din punctul meu de vedere, nu se reuşeşte decât un singur lucru (desigur, nu lipsit de importanţã): pomparea de doze sporite de entuziasm şi de militantism în rândul trupelor de activişti ai partidelor, crearea unei stãri de spirit propice abordãrii marilor confruntãri electorale, a unei atmosfere de maximã coeziune. Reuşita, dacã pot sã spun aşa, nu dureazã decât, cel mult, douã-trei zile. Pânã când participanţii se reîntorc acasã şi se confruntã cu problemele – mai mari, mai mici – ale traiului zilnic. Admit cã, în cazul la care facem referire, „reuşita” s-ar putea sã dureze ceva mai mult, datã fiind emulaţia din rândul celor trei partide partenere, ca urmare a creşterii acestora în sondaje, pe fondul prestaţiei politice lamentabile a actualei Puteri. Foarte bine. Atâta doar cã, dincolo de entuziasmele şi militantismele, multe dintre ele factice, un ochi care vrea sã rãmânã cât de cât neutru cautã sã descifreze şi alte lucruri, mesaje etc..
Mã voi referi, în cele ce urmeazã, la câteva aspecte, dacã nu mai puţin vizibile, oricum mai puţin comentate de la amintitul eveniment. Una din rezoluţiile (sper cã am folosit corect termenul!) luate de forurile supreme ale celor trei partide conţinea un fel de angajament (dacã nu chiar un jurãmânt) – acela de a nu colabora sub nicio formã cu Traian Bãsescu şi cu PDL. O chestiune de înţeles, dar o formulare aproape pleonasticã, aş zice, în contextul aprigei confruntãri electorale care se anunţã pentru acest an. De ce vor fi simţit cele trei partide nevoia de a pune pe hârtie acest legãmânt? Pentru întãrirea încrederii reciproce? Aiurea, pãi tocmai asta certificã existenţa unei stãri de neîncredere, care nu a dispãrut de la constituirea USL şi pânã în prezent. Dovadã, poticnelile, ca sã nu folosesc un alt termen, în stabilirea candidaturilor comune. Poate cã mai convingãtoare ar fi fost o frãţie de cruce, fie ea şi pecetluitã cu magiun, aşa cum fãcuserã, cu ani în urmã, Gigi Becali şi preşedintele lui Real Madrid, Ramon Calderon, parcã.
Privitã dintr-un alt unghi, chestiunea angajamentului de a nu colabora cu Bãsescu şi ai lui este superfluã, dacã nu de-a dreptul ridicolã, atâta vreme cât porţile alianţei social-liberale rãmân deschise pentru tot felul de transfugi, chipurile „cu firmã”, din tabãra adversã (a se vedea cazurile, deja celebre, ale lui Sorin Frunzãverde şi Darius Vâlcov, dar nu numai). Cum mai este posibilã respectarea angajamentului de necolaborare, când toţi aceşti refugiaţi în cãutare febrilã de ciolan sunt tot atâtea potenţiale „punţi”, „piste”, „canale” de colaborare (sub toate… formele posibile) cu PDL şi cu Traian Bãsescu? Ei, cum, când chiar candidaturi de primar, pânã acum bãtute în cuie, cum e cea a lui Andrei Chiliman şi a altor candidaţi la primãriile de sector, orãşeneşti sau comunale, sunt puse în pericol de „stand-by”-ul ordonat de sus, în aşteptarea altor dezertãri sonore din PDL,numai bune de transformare în candidaturi performante pentru alianţã? Angajamentul comun de necolaborare cu PDL este, prin urmare, o formã atrãgãtoare torpilatã de un fond contrar, incompatibil.
Dar absenţa de la congres şi de la miting a preşedintelui de onoare al PSD, Ion Iliescu, ce explicaţie are? Pentru cã povestea cu puseul de tensiune pe care ne-au servit-o televiziile eu, unul, o diger foarte greu şi mã face, mai degrabã, sã-mi reamintesc faptul cã, cu nu mult timp în urmã, venerabilul politician recomanda foarte mare prudenţã şi circumspecţie faţã de cererile de înscriere în partid ale unor foşti membri ai PDL. Sã fi devenit Ion Iliescu un personaj indezirabil pentru liderii alianţei? Sã fie absenţa lui Ion Iliescu de la acest eveniment semnul rezervelor sale faţã de şansele în alegeri ale încropelii politice numite USL?
