“Mâine vom duce la şcoalã pachetele cu cadouri pentru copii din România. Câteva hãinuţe, nişte jucãrii, dulciuri, culori şi caiete şi… ceva personal, ceva la care ţin… pãpuşa blondã care zâmbeşte mereu!”.
Cam aşa a gândit în urmã cu câteva sãptãmâni un copil din Germania care a participat la acţiunea “Copii pentru copii”. A pus totul cu grijã într-o cutie şi a împachetat-o frumos cu hârtie coloratã şi fundiţã. Undeva în cutie se aflã o pozã a sa pe spatele cãreia a scris: “Crãciun fericit! Sper sã primeşti cu bucurie pachetul pe care i l-am pregãtit. Mi-ar placea sã ne întâlnim odatã”. Gânduri de copil curios sã cunoascã un alt copil dintr-o ţarã îndepãrtatã despre care nu ştie decât cã sunt multe lucruri care îi lipsesc.
Dimineaţa la şcoalã, agitaţie mare. Nişte adulţi îmbrãcaţi în geci roşii pe spatele cãrora se aflã douã însemne adunã pacheţelele. Round Table şi Ladie’s Circle scrie pe cele douã simboluri. Îi iau cadoul cu grijã, îi mulţumesc zâmbind şi îl aşeazã alãturi de alte sute într-o dubiţã. Toţi colegii copilului au adus cadouri şi vorbesc entuziaşti despre ce au pregãtit fiecare.
Dupã câteva zile de cãlãtorie, pachetul cu cadourile şi gândurile copilului trec graniţa României. Este tot mai aproape de copilul cãruia destinul i l-a hãrãzit. Aici, în România, alţi cavaleri ai Mesei Rotunde îi întâmpinã pe oaspeţii din Germania, îşi strâng mâinile stau de vorbã şi par a fi prieteni vechi deşi nu s-au mai întâlnit niciodatã pânã acum. Probabil nici nu se vor mai întâlni vreodatã dupã ce finalizeazã aceastã acţiune. Existã, însã, între ei un legãmânt cã oricine poartã însemnele Clubului Round Table este în primul rând un prieten, un om de onoare, un om pe care te poţi baza la bine şi la greu. Un om care sare sã îşi ajute semenii de câte ori este nevoie. Un om care atunci când oferã un ajutor, nu o face aşteptând o rãsplatã.
Dis de dimineaţã pacheţelul se trezeşte mutat din tirul în care a cãlãtorit într-o dubiţã mai micã. În tirul din parcarea hotelului sunt peste 5.000 de cadouri care aşteaptã ca în urmãtoarele trei zile sã îşi întâlneascã copii. Toatã acţiunea este contra cronometru iar tableorii şi doamnele de la Ladie’s Circle trebuie sã ajungã la multe şcoli din judeţ. Atunci când au plecat din Germania au promis copiilor cã fiecare pachet în parte va fi înmânat personal unui copil din România. Este o promisiune pe care vor face tot ce pot sã o respecte.
Pacheţelul nostru are un pic de ghinion. Peste noapte a nins iar drumul pe care trebuia sã îl urmeze urcã spre munţi. Dubiţa în care se afla nu reuşeşte sã urce panta. Noroc, însã, cã deschizãtor de drum era un prieten cu un 4 x 4. O parte din pachete se mutã în maşina şi remorca acestuia şi continuã drumul. Restul pachetelor aşteaptã alţi doi prieteni cu maşini de teren care vor putea face faţã provocãrii. Totul se face pe bazã de voluntariat, aşa cum a fãcut copilul care a pregãtit pacheţelul.
Drumul sãu continuã pe un tãrâm de poveste. Totul era alb şi îngheţat, de la firele de iarbã pânã la crengile groase ale copacilor. Era atâta gheaţã pe ele încât pareau de cleştar. Oare stau copii pe aici? Maşina opreşte în faţa unei clãdiri iar oamenii cu geci roşii încep sã ia din pachete. Gândul din pachetul copilului tresare când se simte ridicat. Pãpuşa blondã, simte cã roşeste de emoţie. Aude hârtia pachetului cum se rupe şi lumina inundã cutia. Ea este prima pe care fetiţa o ridicã. Se privesc amândouã în ochi şi ştiu cã de acum înainte vor fi cele mai bune prietene. Copilul din Germania zâmbeşte, parcã a simţit şi el un fior. Gândul pe care l-a aşezat în cutie a creat o punte între doi copii care probabil nu se vor vedea niciodatã. La fel ca în Masa Rotundã, ei sunt într-un fel prieteni fãrã a se cunoaşte vreodatã.
Adevãrul din spatele poveştii
Exceptând forma literarã, aceastã povestire este adevãratã. Masa Rotundã şi Ladie’s Circle, douã cluburi care au reprezentare în aproape întreaga lume, au adus peste 80.000 de cadouri fãcute de copii din Germania pentru copii din România. Cadourile au fost distribuite în grãdiniţele şi şcolile din satele sãrace ale României.
Una din cele mai dificile dar şi plãcute sarcini ale aceste acţiuni constã în faptul cã fiecare cadou trebuie predat în mânuţele unui copil. Puţine din ele sunt lãsate în şcoalã pentru copiii care lipsesc, restul sunt înmânate direct micuţilor. Toatã aceastã acţiune trebuie sã se desfãşoare în trei zile ceea ce presupune multã logisticã, maşini şi voluntari disponibili sã strãbatã judeţul cu cadouri în mâini. Cavalerii şi doamnele care şi-au asumat aceastã sarcinã, prin pozele şi filmuleţele realizate, vor duce înapoi în Germania mulţumirile copiilor din România.
Însoţind prietenii din Germania am avut ocazia sã vãd copii uimiţi cã au vãzut cadouri împachetate. Exclamau “ce frumoooase suuunt!” chiar înainte de a le desface. Am avut ocazia sã vãd copii care mergeau la after school în comuna Balta, mai mult un sat situat între dealuri şi munţi unde viaţa nu este de loc uşoarã. Îşi aşteptau mâncarea urmând ca apoi sã se apuce de lecţii. Am vãzut copii care au primit pentru prima datã mânuşi iar Tine Ho, reprezentanta Ladie’s Circle care ne însoţea, a fost profund uimitã! În internatul şcolii din comuna Cireşu, un alt sat de munte, la ora 16, copiii de acolo îşi fãceau lecţiile în sala de mese. Asta îmi demonstreazã cã preocuparea dascãlilor din aceste şcoli meritã tot respectul nostru şi toatã strãdania pentru a le sprijini activitatea. Am vãzut dascãli care nu s-au plâns de faptul cã lucreazã “la ţarã” ci fac lecţiile de la ora de desen pânã la matematicã sau fizicã cu aceeaşi pasiune. Gestul nostru a fost mãrunt în comparaţie cu ce fac ei pentru aceşti copii. Îmi place sã cred, însã, cã am fost acea mãruntã bucurie care va da copiilor puterea sã meargã mai departe, sã îşi doreascã mai mult.
Camillo Popescu
