Obligaţia lui Iohannis

A trecut şi Ziua Naţionalã şi românii prezenţi au servit aceeaşi fasole cu cârnaţi pentru cã de mult ciolanul a fost confiscat de politicieni. Problema e cã alimentarea popularã gratuitã a cetãţeanului se produce doar o datã pe an, în timp ce politicianul rãmâne contectat la mãduva ciolanului zi şi noapte timp de 4 ani sau timp de 25 de ani. Klaus Iohannis a fãcut bae de mulţime la Alba Iulia. Aşa a început şi Bãsescu. Au fost multe promisiuni legate de nivelul de trai şi tragerea corupţilor în ţeapã.
Justiţia pare cã a început sã funcţioneze, deşi dupã 16 noiembrie miroase cã a cam luat o pauzã. Pânã în 16 noiembrie nu era zi sau searã în care sã nu mai aparã câte o bombã dinspre mediul de afaceri şi politicã. Codruţa era pe val. Acum s-a aşternut un strat subţire de zãpadã în faţa DNA. Poate o sã ne dãm seama dupã urme cui i-a venit rândul la anchetã. Sau poate cã luna decembrie e lunã de pauzã pentru infractori, având în vedere cã sunt sãrbãtorile şi se intrã în spiritul Crãciunului. E totuşi greu de crezut cã Kovesi nu va pune ceva în pomul de iarnã al DNA şi pe final de an, dupã cum s-au mişcat treburile în ultimul an mãcar. Poate cã aşteaptã şi procurorii sã fie predatã ştafeta.
Nu mai este mult pânã pe 21 decembrie şi regimul Bãsescu se va încheia oficial, iar de a doua zi va debuta mandatul lui Iohannis. De obicei toate s-au transformat în regimuri dotate cu aferenta camarilã şi activ de partid, iţe, interese şi scandaluri. Rãmâne de vãzut cum va proceda şi Iohannis şi dacã i se va pune eticheta de regim. De obicei nu ar fi nimic în neregulã când spui regimul Iohannis, dar în România sintagma e depreciativã la adresa personajului. Deocamdatã a început cu stângul în a-şi alege colaboratorii. Se pare cã nici nu îi alege personal, ci sunt propunerile şi rãfuielile partidelor care l-au ajutat sã ajungã la Cotroceni. Sã nu parã dispus sã le ofere vreo concesie, mai ales cã este totuşi preşedintele românilor şi nu al unui grup de partide. Lumea sperã cã este capabil sã îşi selecteze singur o echipã de oameni nepãtaţi şi gata sã facã treabã. Sunt suficient de mulţi profesionişti în mediul universitar, care îşi pot practica în paralel meseria de bazã, dacã nu le va ajunge salariul de bazã de o mie de euro de la Cotroceni.
Liberalii vor şi ei bucãţica de ciolan de la Cotroceni, deşi nu este mare lucru de împãrţit. Influenţa funcţiilor conteazã însã şi politicienii din jurul lui Iohannis nu vor renunţa aşa de uşor sã îşi numeascã oamenii în jurul preşedintelui. Pânã la urmã preşedintele va numi premierul şi va avea destul de multe de spus în viaţa ţãrii în urmãtorii ani. Depinde de Iohannis dacã este dispus la compromisuri şi va lãsa partidele sã se aştearnã peste el sau va bate cu pumnul în masã. Depinde şi de echipã cum va lucra Iohannis în urmãtorii ani. Poate nu îşi doreşte decât cinci şi nu zece. Poate cã zece este prea mult pentru orice preşedinte. Sigur cã Iohannis poate cã încã învaţã unde este poarta de intrare la Cotroceni, dar poate cere planurile de la personalul administrativ şi problema se rezolvã destul de rapid. Are nevoie de o echipã care sã nu joace la mai multe capete şi care sã nu îl punã în situaţii stânjenitoare. Este bine sã nu fie pus de prea multe ori în situaţia de a-şi da afara oamenii din echipã, pentru cã asta va transmite un mesaj nepotrivit alegãtorilor şi susţinãtorilor sãi.
Klaus Iohannis nu va mai fi şef de partid şi nu va mai avea legãturã cu politica dupã 22 decembrie, însã el trebuie sã se implice în reformarea clasei politice şi mãcar sã asigure în limitele prerogativelor sale reformarea partidelor politice. De reformarea clasei politice va depinde felul în care va arãta elita politicã ce ne va conduce peste 10 ani, la finalul mandatului sãu.
Ziariştii din presa centralã au ajuns la concluzia cã dupã 10 ani de mandat Bãsescu se poate lãuda cu un plus de 400 de milometri de autostrãzi şi cu dublarea PIB-ului. Doar 400 de kilometri de autostradã în 10 ani e cam ruşinos. Iar dublarea PIB-ului are legãturã doar cu sistemul macroeconomic şi nimic de-a face cu leafa de 250 de euro încasatã lunã de lunã de peste 80% dintre românii care au un loc de muncã.
Iohannis are o mare rãspundere, mai ales cã s-ar putea sã fie ultimul tren spre un trai mai bun pentru România. Rãmâne acum de vãzut cât de afectat e ADN –ul lui Iohannis, dupã atâta şedere a strãmoşilor sãi în România.