Un prezident în stand by ahtiat dupã like-uri

* Dulapul sãsesc, care rãspunde la komanda „Klaus Iohannis” şi care a fost ales, printr-o ciudatã contorsionare a voinţei populare, preşedinte al României, o ţine, cum susurã un cunoscut cântec de pahar, „într-o petrecere”. Nu e zi de la Cel de Sus sã nu auzim cã acest Santa Klaus a mai tras un chef menit, nu-i aşa, sã sãrbãtoreascã victoria cu prietenii. Fiindcã, deh, feisbucul e mare şi nevoia de laicuri aşijderea. Problema e cã prezidentul în stand-by a devenit prizonierul mediului online, nu doar în sens ocupaţional, ci şi în plan pur mental. Fiindcã, iatã, dupã fiecare chef pe care dumnealui îl trage cu feisbuciştii ştiuţi sau mai puţin ştiuţi, se trezeşte cã solicitã la raport „organili” pentru a le întreba care e stadiul cercetãrilor privind votul din diaspora de la 16 noiembrie. O sã ziceţi cã neamţu-i neamţ şi-n ziua de Paşti şi cã pânã nu te vede fãrã suflare nu se cheamã cã te-a învins. Aşa şi cu Ciolanis ãsta. Nu i-a fost de ajuns cã l-a bãtut pe Ponta în alegeri, acum îl vrea mãcar demis de la şefia Guvernului, dacã nu de-a dreptul dupã gratii. Sã mai aibã şi feisbucarii o bucurie înainte de sãrbãtori, astfel încât sarmaua sã nu li se opreascã-n gât, iar vinul sã nu li se parã cã aduce cu zeama de varzã.
* Dar nici cu alde Ponta, Ghiţã, Dragnea nu ne e ruşine. Ei cautã vinovaţi pentru pierderea alegerilor prin toate cotloanele partidului şi, iacã poznã, nu prea reuşesc sã gãseascã ceva, cât de cât, convingãtor. Ponta, cu o anume eleganţã, ia asupra sa eşecul alegerilor (şi, pe fond, are dreptate!), dar treaba e cã nici el nu crede ce spune. Altfel, ce noimã ar putea avea excluderile din partid ale lui Geoanã, Vanghelie sau Şova? Vã spun eu: în afarã de a-i readuce pe cei trei „uitaţi” în atenţia opiniei publice, niciuna.
* Douã – trei cuvinte despre Geoanã. Sub aparenţele mieroase ale acestui ins, chipurile format la înalta şcoalã a diplomaţiei, zace un arivist de cea mai joasã speţã. Cel mai enervant devine acest Geoanã atunci când începe sã se victimizeze („eu sunt suspendatul sau exclusul de serviciu… etc… etc”), deşi, dintre toţi preşedinţii pe care i-a avut PSD de-a lungul vremii, el este cel care a contribuit cel mai mult la spargerea unitãţii acestui partid. De numele sãu este legatã nemijlocit trecerea pe linie moartã a adevãraţilor lideri ai partidului, Ion Iliescu şi Adrian Nãstase, dar şi „fractura” din 2009, când, instrumentând excluderea din partid a unor membri mai greu de… aliniat, a contribuit la formarea UNPR, un partid nu tocmai pe drept numit „al trãdãtorilor”. Forţând un pic lucrurile, adevãratul „trãdãtor” este Geoanã însuşi, el având, de-a lungul timpului, o contribuţie substanţialã la deposedarea PSD de adevãrata sa identitate politicã. Cine mai vorbeşte azi, la modul serios, despre PSD ca despre polul Stângii, al social-democraţiei româneşti? Cine, în afarã de demagogii de serviciu, rãmaşi de ani de zile în solda acestei formaţiuni? Nimeni. Actualmente, PSD poartã – e drept, şi cu sprijinul, mai mult sau mai puţin interesat, al DNA – cu totul şi cu totul alte etichete. Nişte etichete cu totul nedrepte faţã de marea masã de membri şi simpatizanţi oneşti ai acestui partid. Cam de pe aici ar trebui sã porneascã reformarea despre care s-a vorbit şi se vorbeşte atât, dar care, în mod real, nu s-a fãcut niciodatã.
* Nu o piatrã, ci un bolovan cât muntele de mare a aruncat în balta neînţelegerilor din PSD numitul Ghiţã, Sebastian Ghiţã, mogul de presã, îmbogãţit peste noapte (desigur, prin muncã perfect cinstitã!), deputat şi, mai presus de orice, prieten şi, zice-se, sfãtuitor de tainã al lui Victor Ponta. Ce a fãcut el? El a spus, în esenţã, cã Victor Ponta a pierdut alegerile din cauza lui… Ion Iliescu, al cãrui trecut de comunist s-a lipit ca o pecete de firma PSD. Noi am mai spus cã invocarea pericolului comunist, cu trimitere la PSD sau la orice alt partid, nu e decât o tembelã şi cretinoidã manevrã electoralã, menitã sã-i sperie pe imberbi şi pe cei spãlaţi pe creier, dar te pui cu Ghiţã? Bãiatul şi-a conceput atacul nu pe principiul confruntãrii între generaţii, ceea ce ar fi fost absolut acceptabil, ci al doborârii adversarului din prima. De pildã, cu nişte vorbe de ocarã, pe care venerabilul lider fondator al PSD nu şi-ar fi închipuit, nici în visele sale cele mai negre, cã le va auzi. Şi încã din partea unui, nu-i aşa, „soldat tânãr al partidului”. Un comportament chiar de… Ghiţã, mai îngãduitori nici nu putem fi. Un primitiv cu pusee de torţionar. Atâta poate şi el, atâta face, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere! Dar, pe Ghiţã ãsta, DNA-ul nu-l întreabã de vorbã? Eventual, cu asistenţa de specialitate a serviciilor. Nu de altceva, dar e plinã ţara de mitocani şi de pastramagii, iar câţiva ar trebui, totuşi, conservaţi, pe acolo, pe la Mititica. Fie şi în scop de prãsilã, pentru moştenirea vremurilor ce vor veni…