Prea mult partizanat şi rãsfãţ, prea mulţi adulatori şi apostoli s-au ivit dintr-un foc în jurul preşedintelui ales! Prea mulţi cãlãi şi sãbii scoase pentru cel învins! Salvatorul prezentat cu asupra de mãsurã fãrã de pãcat, cavalerul dreptei venit de la Sibiu pe un cal alb, iar celãlalt adversar declarat al dictaturii bãsesciene, transformat de presã în diavolul corupţiei pesediste. Drept este, cu destule şi grele pãcate adunate în raniţã, pentru care va da socotealã. Însã, atît dreapta cît şi stînga sînt mîncate de corupţie. Pînã la proba contrarie, lãsaţi-mã sã mã îndoiesc de prea multele bune intenţii ale Preşedintelui validat. E dreptul meu la îndoialã şi lehamite nãscut şi dezvoltat de-a lungul celor 25 de ani de mizerie, deşi în sinea mea sper ca zicala, aceeaşi Mãrie cu pãlãrie sãseascã sã nu se confirme prea uşor. Ponderea alegãtorilor care au pus ştampila pe Iohannis au fost dintre cei care l-au votat pe Bãsescu, mulţi dintre susţinãtorii din turul doi au fost pînã acum la Putere, şi au lãsat pîrjol în urmã în aproape toate regiunile Ţãrii. Nu sînt înregimentã politic, nu fac decît politica poporului român şi nu pot avea neobrãzarea sã preamãresc pe unul sau pe altul în detrimentul celor mulţi. La fel ca predecesorul Traian Bãsescu, Iohannis a dat un prim fault Constituţiei, afirmînd public cã P.N.L. trebuie sã preia Puterea. Declaraţia hazardatã a fost fãcutã înaintea validãrii în funcţia de preşedinte, înaintea depunerii jurãmîntului de credinţã pentru Ţarã. Ce va urma dupã, vom vedea! Nici nu fusese validat de Curtea Constituionalã a României cã a început cu ameninţãri la adresa şi stabilitatea actualului guvern, dorind schimbarea majoritãţii parlamentare.
Extratereştrii cu bube şi pete negre
Sã ne amintim de declaraţia lui Klaus Iohannis dinaintea alegerilor prezidenţiale: „În condiţiile în care bãtãlia pentru Cotroceni se va da între mine şi premierul în funcţie, câştigarea de cãtre mine a alegerilor prezidenţiale echivaleazã inclusiv cu o sancţiune a primului-ministru. Prezidenţialele reprezintã o nouã relegitimare şi o reaşezare a scenei politice. Dacã cetãţenii considerã cã proiectul meu pentru România este mai potrivit decât cel al domnului Ponta, atunci Alianţa Creştin-Liberalã va avea toatã legitimitatea sã formeze în jurul sãu o nouã majoritate parlamentarã care, prin moţiune de cenzurã, sã dea jos Guvernul Ponta”. Sã nu scãpãm din vedere faptul cã în P.N.L., respectiv A.C.L., îşi fac veacul sau sînt aciuaţi prin traseism politic vaşnici corupţi printre care Videanu, Blaga, Berceanu-Bercovici, Blejnar, Predoiu, şi prin extensie, Macovei, Udrea, Anastase, Boagiu, şi alţi extratereştri dalmaţieni cu pete negre şi bube-n cap, iar Iohannis va avea de plãtit datorii susţinãtorilor din campanie, cum e tradiţia în politica româneascã. Implicarea sa în politica alianţei care l-a propulsat nu-i prea ortodoxã. Nici n-are cum sã fie, luînd în calcul orientarea sa religioasã, dar, indiferent de religie şi origine etnicã preşedintele ales trebuie sã fie în primul rînd român în toate acţiunile sale, sã respecte cetãţeanul, statul de drept şi separaţia puterilor în stat. Deocamdatã proaspãtul validat, dar neinvestit, a lansat ca şi ceilalţi preşedinţi politica „logous legeis”. Nu trebui sã ne dorim sã fim nemţi, americani, ruşi sau chinezi. Trebuie sã rãmînem români! Români, şi la noi acasã, şi în lume, fãrã a fi dispreţuiţi, discriminaţi şi nedreptãţiţi, tocmai din pricina celor pe care tot noi, cetãţenii României, i-am cocoţat în funcţii importante. Românii din afara graniţelor se vor întoarce în Ţarã atunci cînd statul român le va oferi locuri de muncã retribuite cu 2000 de euro lunar, ca afarã, altfel, cu salariile actuale de 250 de euro îşi vor falimenta familiile, îşi vor amaneta viitorul copiilor, vor muri de foame, iar dragostea pentru Iohannis se va stinge ca un chibrit a cãrui flacãrã a ajuns la capãt şi a ars degetele care l-au aprins.
Complici la propria sentinţã
În scrisoarea de felicitare, Hollande îi strecoarã lui Klaus Iohannis un mesaj tematic sau mai degrabã o sarcinã de neevitat. Spune Holland: „În ţãrile noastre, ca şi în alte state membre ale Uniunii Europene, concetãţenii noştri aşteaptã sã dãm un nou avânt proiectului european. Împreunã cu dumneavoastrã, îmi doresc sã construim o Europã mai prosperã, mai corectã şi mai puternicã, capabilã, în momentele în care se confruntã în vecinãtatea sa cu diferite crize, sã rãspândeascã valorile sale caracteristice, şi anume democraţia şi respectul statului de drept.” Vedeţi şi dumneavoastrã, proiectul european este prioritar, nicidecum identitatea şi prosperitatea României ca ţarã europeanã, ceea ce mã face sã subscriu afirmaţiei unui fost ministru de externe al României, fost europarlamentar, acuzat de corupţie. Jenant sã citez un astfel de personaj, dar de aceastã datã afirmaţiile sale sînt dureros de adevãrate: „Dupã câteva decenii trãite cel puţin cu iluzia cã se aflã într-o lume a solidaritãţii şi armoniei, România îşi reia locul geo-politic tradiţional la punctul de ciocnire dintre interesele marilor actori globali. Raportarea României la aceştia dar şi raportarea lor la ea ridicã probleme de o imensã complexitate şi periculozitate. În acest context cel puţin douã lucruri îmi sunt clare:
1. nimeni nu ignorã România;
2. nimeni nu doreşte România.
Aceste douã teze, doar aparent paradoxale, se conciliazã în urmãtoarele enunţuri alternative:
- nimeni nu vrea România ca partener, dar toţi o vor ca satelit;
- nimeni nu vrea sã se coordoneze cu ea, dar toţi vor sã li se subordoneze;
- nimeni nu o vrea independentã, toţi o vor colonie;
- nimeni nu o acceptã drept membru al familiei sale, dar nimeni nu doreşte ca ea sã devinã membru al altei familii”.
Pãcat cã declaraţia apare abia acum, şi aparţine unui om politic acuzat de corupţie. Dar, adevãrurile nu trebuie ignorate, indiferent din ce parte vin. Ar fi fost mult mai util dacã era enunţatã în plenul Parlamentului European, în perioada cînd acesta activa ca membru al acestei structuri europene din partea României. Extremistul Nigel Farage s-a pus în unghii împotriva Uniunii şi a avut cîştig de cauzã pentru ai lui. În diplomaţie, momentul conteazã!
Aşadar, la pomul lãudat s-au dus dintr-o datã prea mulţi cu sacul! Aşa a fost întotdeauna la noi, altfel spus, mai uşor cu laudele pe scãri. Preşedintele validat a preferat sã fie prezent la Bucureşti, la o banalã lansare de carte a Alinei Mungiu Pippidi, în loc sã fie prezent, cum ar fi fost normal, la Sibiul pãstorit pînã mai ieri în calitate de primar de însãşi domnia sa, unde avusese loc, pe aceleaşi coordonate de timp, un tragic accident aviatic, soldat cu opt morţi şi doi rãniţi. Citîndul pe istoricul Cristian Troncotã, putem spune fãrã rezerve: „O gafã monumentalã!” În rest, sã vedem mai întîi faptele! De vorbe şi promisiuni mari, e plin podul românilor. Nu de alta, dar şi drumul spre Iad este pavat cu intenţii bune, iar atîta vreme cît cetãţenii României, exploataţi şi la capãtul puterilor, acceptã sã fie conduşi de nemerituoşi, devin complici la propria sentinţã.
