Justiţia, ultimul bastion

Din cea mai neagrã oaie şi criticatã coanã din ţarã a ajuns ultima speranţã a celor care încã nu au ajuns la cimitir. Este vorba de Justiţie. Pare cã nici de data aceasta nu avem din cine sã alegem la prezidenţiale. Unii au prea multe case, alţii prea puţine, altul şi mai multe, pe cei fãrã partide nu-i bagã nimeni în seamã. Despre toţi se spune cã sunt doar reprezentanţii cuiva şi nu ar fi în stare sã iasã din sfera cercurilor de influenţã. Despre Ponta se zice cã a fost spion şi nu ar fi decât apãrãtorul baronilor şi cã ar trage cu Rusia. Despre Iohannis cã îi minte pe profesori în legãturã cu veniturile din meditaţii şi originea îmbogãţirii sale ar fi dubioasã şi netransparentã. Şi cã degeaba e neamţ, dacã e mai mult român decât neamţ; cã nu ar fi jucat în politicã la nivel înalt. Monica Macovei e o fostã bãsistã fãrã speranţã care se laudã cu faptele de arme ale justiţiei, doar pentru cã a fost vremelnic ministru în ministerul respectiv. Vadim e doar o patã de culoare. Unii spun cã doar o patã sau doar culoarea. La fel şi Dan Diaconescu, cel care încearcã sã mai negocieze pielea ursului din pãdure ca un magician rupt în fund. Elena Udrea e fata de la circ, care face şpagatul şi salturi nemortale, politicianul promovat pe modelul Traian – Elena Bãsescu. Problema este cã Bãsescu nu mai are partid acum, sã îşi trimitã preferata la Cotroceni. Fata lui Bãse e convinsã cã e vedeta circului şi cã spectatorii cumpãrã bilete doar pentru cã e ea pe afiş. În general filmul e cam de prost gust şi nu prea spune o poveste interesantã. Bãsescu mai face şi el o aroganţã cu pretenţii regizorale, cum cã ar fi peste toţi tãtucul cel mai politruc şi cã nu are cum sã-i ia cineva blana de animal politic. Unii ar spune cã nu a mai rãmas decât politicianul sau animalul, din Traian Bãsescu. Mai ales cã e la final, deşi are pretenţii de revenire în politicã. Ponta îl vede dupã gratii şi susţine cã nu e aşa de pisic şi spion, precum îl vede Bãsescu. Acum, la drept vorbind, cine ar putea sã demonstreze cã Ponta a fost spion şi ce fapte imorale de arme a produs. Ar fi hilar sã aparã la tv vreun general traumatizat de ozn-uri cu o adeverinţã cã premierul a prestat ca spion.
Probabil cã toatã lumea e de acord cã totul pare un circ şi cã menajeria este completã. Producţia, scenariul şi regia sunt cam la pãmânt. Deocamdatã, în varanta sa televizatã, circul nu ştim câţi spectatori produce, dar se va vedea la primul tur de scrutin. Cert este cã din nou se va merge la marea speranţã cu oricare dintre prezidenţiabili. Nimeni nu e sigur de nimic şi de intenţiile candidaţilor. Siguri sunt românii cã vor putea sã fie dezamãgiţi. Au un antrenament în a fi dezamãgiţi. Poveştile astea cu un popor unit şi prosper nu mai ţin, nu le mai crede nimeni, dupã 25 de ani de minciuni, indiferent de puterea candidatului şi de intenţiile sale. Şi oricum, va fi destul de greu sã mai desfacã cineva porcãria de democraţie construitã aiurea în ultimii ani. De doi ani de zile însã pare cã se ridicã precum o floare ciugulitã justiţia românã. Mai ruptã, mai coruptã, mai speriatã, mai sustrasã, mai distrasã, mai comandatã, mai dezlânatã, a început sã producã dosare penale în care sunt protagonişti cei care au furat prin politicã în ultimii ani. Acum cinci ani de zile cred cã dacã cineva spunea cã o sã vedem o justiţie oarbã, care se va lupta cu balaurii şi cu baronii îi râdeai în nas şi spuneai cã e un rãsuflat. Nici mãcar nu îşi mai dã nimeni seama dacã vreo componentã a justiţiei e alteratã politic şi acţioneazã la comanda vreunui politician, iar celelalte au altã culoare politicã. Cert este cã justiţia, fie cã e vorba de porocurori, fie cã este vorba de judecãtori a început sã nu mai ierte pe nimeni. Nu se mai dau suspendãri, supuri, nupuri şi altele. Speranţa cea mai mare este ca dupã 16 decembrie sã continue sã existe aceeaşi justiţie şi sã nu se domoleascã focul pânã la eliminare. Politicienii au tendinţa de a controla totul şi de a face totul pentru a-şi salva pielea. Vezi cazul lui Hrebenciuc. Cine pune ghiara pe justiţie dupã 16 decembrie? Mã cam îndoiesc de faptul cã vreun barosan de la UE sau din CE sau din SUA sau din China sau Rusia sau din BOR sau BNR a chemat capii din justiţie şi le-a spus cã de acum înainte sã funcţioneze cum trebuie şi sã nu ierte pe nimeni. Cât o ţine şi justiţia asta care îi saltã pe toţi? E o întrebare legitimã, având în vedere cã românii au deja exerciţiul dezamãgirii.