Cum toamna se numãrã bobocii, D.N.A.-ul se tot bîlbîie numãrînd pe degete vulpile hoţomane pentru a fi sau nu cazate la Jilava ori în alt „hotel” al statului. Cad capetele precum arborii în „mafia lemnului”! Percheziţii, arestãri, ştiu eu?, cumva, instrumente cu clape ale campaniei electorale în care, sã zicem, justiţia lucreazã cu „dedicaţie”, aruncînd dosarele cu semn în sertare pînã la „calendele greceşti”. Unii din oculta murdarã a afaceriştilor periculoşi, care au adus atingeri grave securitãţii şi integritãţii naţionale şi-au fãcut ca Ţara sã fie un troc între S.U.A, Uniunea Europeanã şi Rusia, vor fugi peste hotare. Doar au fost atîtea înţelegeri tacite între judecãtori şi borfaşii notorii ai Puterii. Dupã începerea anchetei, cocoşul a fost uşuit sã zboare într-o operaţiune controlatã în Dubai, astfel cã pelerinajul greilor la D.N.A., pînã la urmã, se va pierde în ceaţã. Cocoşul multimilionar în euro, cu o mapã de afaceri necuratã, dar cel mai bine privit afacerist de cãtre Preşedinte şi D.N.A., a fost scos din ţarã pe furiş tocmai pentru a proteja sumele uriaşe cîştigate ilicit de cãtre înaripat şi de alţi escroci de vîrf ai României ultimilor ani. Dupã alegeri, unele victime în ghilimele, care au dat cu subsemnatul la D.N.A., vor fi la fel de libere. Jaful naţional, subminarea Ţãrii şi batjocorirea poporului vor continua pe alte cãi, cu alţi titulari.
Loja Festivalului Naţional al banilor murdari
Dupã ce s-au trezit cu mascaţii la poartã şi cu odãile de lux rãscolite, invitaţii de marcã, autori ai criminalitãţii economice, de a cãror magnificenţã presa internã nu se mai desprinde de zile bune, au fost aduşi în loja Festivalului Naţional al banilor murdari din politica româneascã. Ar fi o minune ca toţi miliardarii de carton care au hrãnit România cu pavele, autostrãzi fantomã, bazine de înot, privatizãri frauduloase, retrocedãri ilegale, parcuri, pãduri, pîrtii de schi, droguri de tipul Siveco, Microsoft şi Lukoil, toţi cocoşeii, cosînzenele, stolojanele de fluturi divers coloraţi, barcagii şi consilierii lor din ultimii 25 de ani, care au plutit şi înaintat pe apele corupţiei pînã în „Forbes”, toţi cei care au accesat panoul de control al marilor afaceri murdare din România, panou mutat potrivit pohtei de la Guvern la Cotroceni şi invers, sã fie judecaţi de un tribunal al poporului, dar unul drept, nu ca cel din decembrie 1989, şi închişi cu lacãte grele, iar averile lor şi ale cumetrilor sã fie confiscate şi redate poporului român.
Dosarul „Mafia lemnului” cu zeci de mii de hectare de pãdure retrocedate ilegal şi cu un prejudiciu de sute de milioane de euro ne poate spune de ce avem atîtea calamitãţi naturale şi atîţia bogãtaşi care-şi şterg nasul cu legile Ţãrii. Imediat dupã retrocedare, pãdurile au fost tãiate şi vîndute. Munţi şi dealuri întregi din Patria Românã au fost despãdurite, lemnul luînd drumul strãinãtãţii. Codrul nostru a devenit proprietate strãinã, scriam cu doi ani în urmã în editorialul „Harvard în codrul românesc”. La mititica cu ei! De acolo sã fie duşi sã planteze cu puieţi toate suprafeţele defrişate ilegal, apoi sã le îngrijeascã pînã vor creşte la fel de mari precum cele furate. Numai aşa se va face curãţenie generalã de sãrbãtori!
Un sfert de secol al României, în buzunarele mafiei politice
Cine credeţi cã a iniţiat valul de arestãri din aceastã toamnã, care oricum nu va rezolva mare lucru? Preşedintele Bãsescu? Nici în ruptul capului! El îşi ţine acoperitã zona de vulnerabilitate a capetelor de acuzare, deloc de neglijat! ªi totuşi, de ce nu a descins Parchetul în afacerile Udrea sau Blejnar? De ce mucegãieşte în sertar dosarul de peste 100 de milioane de euro a lui Negoiţã? Ne aflãm parcã într-o ţarã cuceritã de bandiţi şi ucigaşi economici în serie, de corsari periculoşi şi nu mai ştim care sînt hoţii şi eliberatorii.
Dincolo de zgomotul de fond al cãtuşelor, ceea ce trebuie sã reţinem este cã România a pierdut un sfert de secol în buzunarele clasei politice, cu acordul Justiţiei. Ne-a ajuns cuţitul la os în acest sfert de secol, mai cu seamã în aceşti zece ani de domnie ai hoardelor de interlopi. Dacã retribuţia unui politician ar coborî la nivelul salariului mediu pe economia româneascã, nu s-ar mai înghesui nimeni pe liste. Abia atunci ar putea candida patrioţii şi adepţii moralitãţii, poporul reuşind, astfel, sã scape de trîntorii plãtiţi regeşte pentru asociere de tip mafiot. La conducerea României ar trebui sã ajungã oameni cinstiţi şi competenţi în elaborarea şi susţinerea strategiilor de care Ţara are nevoie. Cum cinstea a devenit o ruşine pentru politicieni, electoratul ar trebui sã înţeleagã cã România nu are nevoie de indivizi afoni care se milogesc şi se vînd pentru a fi instalaţi în Guvern şi în Parlament pentru a-şi instrumenta şi acoperi afacerile murdare, pentru salarii şi pensii de nabab.
Agoniseala la fãrã frecvenţã a celor 14 candidaţi la preşedinţie
Dacã ne uitãm în buzunarele celor 14 candidaţi la preşedinţie, viaţa de politician în România este extrem de frumoasã şi profitabilã. Conturi în valutã în Ţarã şi-n strãinãtate, maşini de lux şi de colecţie, bijuterii evaluate la multe sute de mii de euro, 20 de apartamente, 16 case, 49 de terenuri intravilane, 27 de terenuri agricole, reprezintã, potrivit declaraţiilor de avere depuse la Biroul Electoral Central, o parte micã din agoniseala la fãrã frecvenţã a celor 14 candidaţi înscrişi în maratonul pentru preşedinţie, fãrã a fi luat în calcul grosul bogãţiei transferat pe numele neamurilor. Procurorul Victor Ponta are 53 de mii de euro în cont, patru proprietãţi (trei apartamente în Bucureşti şi o casã în Gorj) şi douã autoturisme noi. Soţia sa, Daciana Sârbu are douã case de vacanţã în Prahova, un apartament în Bucureşti, o maşinã de lux şi 228 de mii de euro în conturi. Candidatul cu cele mai multe imobile este profesorul Klaus Iohannis, care afirmã cã a cumpãrat din salariul sãu şi al soţiei (profesoarã de englezã), dar şi din meditaţii, trei apartamente şi trei case, toate la Sibiu. În conturi are 13.500 de euro, 9.000 de dolari şi 91 de mii de lei. Inginerul-motociclist Cãlin Popescu Tãriceanu, divorţat de patru ori şi cãsãtorit a cincia oarã, are trei apartamente în Bucureşti, unul la Constanţa, o casã de 455 de metri pãtraţi în Ilfov, cinci maşini de colecţie, o motocicletã, o casetã de bijuterii evaluatã la 60 de mii de euro, iar în conturi, 380 de mii de euro şi peste 350 de mii de recuperat de la firme şi prieteni. Başca, averea revenitã prin partaj celor patru neveste. Elena Udrea are şase terenuri în Capitalã de 13 mii de metri pãtraţi, 42 de hectare de teren agricol lîngã moşia preşedintelui de la Nana, un apartament în Bucureşti, douã maşini, bijuterii de 100 de mii de euro, iar în conturi, un milion de lei, 85 de mii de euro şi peste 1,2 milioane de euro investiţi în trei societãţi comerciale. Monica Macovei deţine trei apartamente în Bucureşti, o casã la Constanţa, una la Corbeanca, o maşinã şi 60 de mii de euro în conturi. Teodor Meleşcanu deţine un apartament, o casã de 580 de metri pãtraţi în Ilfov, o colecţie de ceasuri de lux evaluatã la 15 mii de euro, iar în cont, aproximativ 20 de mii de euro. Kelemen Hunor are douã case la Harghita şi Cluj, 3 terenuri intravilane, o maşinã, iar în conturi are 120 de mii de euro şi 38 de mii de lei pe numele soţiei. Corneliu Vadim Tudor, Doctor în istorie, filozofie şi teologie, n-are clãdiri sau terenuri şi nici conturi bancare. Singura sa avere (pe care o considerã valoroasã) este colecţia de autografe celebre şi obiecte care au aparţinut unor personalitãţi istorice. Gheorghe Funar, de formaţie economist, are la Cluj un apartament şi o casã de vacanţã, iar în conturi, 228 de mii de lei şi 23 de mii de euro. Dan Diaconescu susţine cã nu are casã, dar deţine în Bucureşti şi Argeş mai multe spaţii comerciale şi terenuri. Are bijuterii de aproape jumãtate de milion de euro. William Brânzã, Doctor în ştiinţe juridice, are un apartament la Câmpina, douã spaţii comerciale, 31 de mii de euro în conturi. Zsolt Szilagyi deţine şase terenuri la Oradea, un apartament, trei case şi douã maşini. Economistul Constantin Rotaru deţine 3 apartamente moştenite (unul în Vâlcea şi douã la Bucureşti). Mirel Amariţei declarã cã nu are casã, nici maşinã, nici conturi bancare. Cam toţi sînt „sãraci” lipiţi pãmîntului! Vai de ei sau vai de noi care trebuie sã-i votãm şi sã dãm din nou liber la furat altor gãşti! Victoria altui hoţ va costa Ţara şi mai scump!
Maria Diana Popescu, Agero www.agero-stuttgart.de
