Campanie la o clãtitã

*A început Marea Abjecţie! Campania electoralã, cum ar veni. Ca sã fim de la început corecţi, şi fãrã a-i absolvi cu totul pe cei 14 concurenţi de prinosul lor de contribuţie, teoreticã şi practicã, la… succesul fenomenului cu pricina, trebuie sã spunem deschis cã fermentul abjecţiei din aceastã campanie este asigurat, cantitativ şi calitativ, într-o proporţie covârşitoare, de preşedintele încã în exerciţiu al acestei ţãri, Bãsescu Traian. Prin ce? Prin faptul cã a lãsat la o parte orice urmã de decenţã, precauţie, bun-simţ, respect minim faţã de Constituţie şi, fãrã sã-i pese de ce crede omul de rând, suflã pânã la epuizare în fustele electorale ale Udrei, în speranţa cã, prin aceastã damicelã de caro, îşi va prelungi puterea şi influenţa câştigate în cei zece ani de dubios şi ruşinos mandat la Cotroceni.
* Duduia la care facem referire a ţinut sã-şi înceapã (oficial!) campania pentru Cotroceni la Drobeta Turnu Severin. Sigur, nu tocmai întâmplãtor, aici derulându-se, în vecinãtatea profund şi multilateral stimulatoare a cimitirului, iarmarocul politico-ghiurghiuliu cu vagi urme culturale, preţios intitulat „Toamna severineanã”. Şi unde, dacã nu în acest cadru profund… spiritualizat, poţi sã-i tragi o învârtitã cu poporenii, sã dai niscaiva autografe sau sã te întreţii cu fanii la o clãtitã oferitã cu graţie şi, desigur, devoţiune de Incomparabilul edil al urbei?
* În fulguranta sa trecere prin Mehedinţi, Udrea a reuşit sã împrãştie câteva sute de pliante în care se laudã cu nemaipomenitele ei realizãri din vremea când era ministru pe la Turism şi Dezvoltare Regionalã (calitate în care primea fonduri la care alţi miniştri nici nu îndrãzneau sã viseze) şi cu proiectele pe care le-ar fi susţinut pentru judeţul Mehedinţi. Noi nu avem un inventar complet al proiectelor pe care madame Udrea le-a promovat pentru acest judeţ, probabil cele menţionate sunt reale, dar, în asemenea împrejurãri, când politicienii se înfoaie în pene precum curcanii atinşi în orgoliu, omul simplu pierde din vedere câteva lucruri deloc lipsite de importanţã: ca ministru, era de datoria dumneaei (era în fişa postului, ca sã zic aşa) sã promoveze proiecte de genul celor menţionate în respectivele pliante, evident, în limitele bugetelor aprobate, pentru toate judeţele ţãrii, nu numai pentru Mehedinţi; apoi, cele mai multe proiecte au fost finanţate cu bani europeni şi, în niciun caz, cu bani din propriul buzunar de doamna ex-ministru; în sfârşit, chiar dacã Elena Udrea ar fi acordat finanţãri pentru Mehedinţi în regim preferenţial, asta s-ar fi întâmplat nu datoritã cine ştie cãror simpatii secrete pentru acest judeţ, ci, mult mai probabil, unor demersuri lobby-stice, iniţiate, sã zicem, de colegi de partid sau de cabinet ai Duduii, cu trecere notabilã pe lângã Traian Bãsescu. Cum ar fi Mihai Stãnişoarã, de pildã. Dar, treacã de la noi, Elena Udrea vrea sã ajungã preşedintele României pentru a clãdi „România frumoasã”. De ce am dori s-o împiedicãm? Forza, Nutzy! Fii bãrbatã!
* Pliantele de care am fãcut vorbire conţin şi nişte inadvertenţe, dacã pot sã le spun astfel. De pildã, nu putem vorbi, deocamdatã, de finalizarea reabilitãrii complexului muzeal şi a Palatului Cultural „Theodor Costescu” (operaţiune care, între noi fie zis, s-a prelungit nepermis de mult, cu costuri încã greu de precizat!). În alt loc, distinsa candidatã la preşedinţia României ne anunţã cã „au fost reabilitate şi modernizate multe strãzi din municipiile Mehedinţi (sic!) şi Drobeta Turnu Severin”. La urma urmei, dacã Norvegia are un preşedinte, de ce Mehedinţiul nu ar putea fi considerat drept cel mai nou municipiu de pe harta patriei? * Nu ştiu ce pãrere au autoritãţile locale mehedinţene despre faptul cã Severinul este, de mai bine de douãzeci de ani, un centru universitar, care şi-a câştigat ca atare, cu eforturi deloc de neglijat, prestanţã şi notorietate. Ca şi în alţi ani, la festivitatea de deschidere a noului an academic desfãşuratã în Centrul Universitar Drobeta Turnu Severin, joi, 2 octombrie, reprezentanţii autoritãţilor locale au strãlucit prin absenţã. Cu excepţia primarului Gherghe (o bilã albã pentru dumnealui, inclusiv pentru sprijinul acordat înfiinţãrii centrului de formare continuã, fapt subliniat de însuşi rectorul Universitãţii din Craiova, Dan Claudiu Dãnişor), dar, ştiţi dumneavoastrã, aceasta este excepţia care întãreşte regula. Sigur, nu le-a simţit cineva lipsa, nici nu le-a dus cineva dorul, dar orişicât! Dacã eşti prezent la atâtea tãieri anonime de panglici, poţi sã participi – o datã pe an! – şi la un eveniment din viaţa studenţimii locale. Este prea dificil acest exerciţiu de reprezentare?