Tupeul cãlãului reevaluat

* Bãsescu s-a dus, în recentul week-end, undeva de unde, în mod normal, ar trebui sã fie dat afarã, totdeauna, în şuturi: la un congres al PNŢCD, adicã la manifestarea politicã de vârf a unui partid la a cãrui dispariţie din prim-planul scenei politice româneşti, dumnealui, Bãsescu, şi-a adus, ca sã zic aşa, o contribuţie inestimabilã. Teoreticã, dar, mai ales, practicã. Sigur, au trecut nişte ani de atunci, dar vechile rãni se închid cu greu, chiar dacã PNŢCD, debusolat de dispariţia lui Coposu şi de nesfârşitele lupte interne pentru supremaţie, a ajuns azi sub comanda „descreieratã” (caracterizarea aparţine unui ţãrãnist pursânge!) a „ãluia mic cu capul mare” (Bãsescu dixit!), care a dus istoricul partid sã ţinã trena pupilei bãsiste Udrea în campania prezidenţialã. Cãlãul reevaluat, cum ar veni. Meandrele psihologiei ţãrãniste, n-ai ce face, cu astea nu te joci…
* Dar altceva voiam sã spun. La respectivul congres, profitând şi de faptul cã alde Tãriceanu a lãsat-o mai moale cu suspendarea, Bãsescu s-a lansat într-o suitã de torpile retorice la adresa adversarilor Duduii din competiţia prezidenţialã. Dar cele mai „tari” diatribe ale jalnicului personaj au vizat comunismul (asta e, ambianţa de la congresul ţãrãnist era cât se poate de propice), revoluţia din 1989 şi generaţia tânãrã de politicieni. „Revoluţia din 1989 – a zis el, la un moment dat – a fost confiscatã de urmaşii foştilor comunişti”, care ar fi „extrem de toxici pentru viitorul României”, întrucât „lumea tinde sã îi crediteze datoritã tinereţii”. Dumneavoastrã, stimaţi cititori, realizaţi cine face toate aceste afirmaţii? Un fost comunist şi securist, un actual profitor ordinar al evenimentelor din decembrie, mã rog, al aşa-zisei revoluţii din 1989! Într-un fel sau altul, cetãţeanul de care vorbim s-a aflat mai tot timpul „în capul trebii”, dupã 1989, ca ministru, ca parlamentar, ca primar al Bucureştilor, ca şef de partid sau, ca în ultimii zece ani – absolut siniştri! -, ca (teribilã ranã pe trupul sfânt al acestei ţãri!) preşedinte al României! El emite judecãţi din postura unei imaculate instanţe a moralitãţii, dupã cum se observã! Şi nu e cercetat, cum se vede, niciun moment de sentimentul ruşinii. Dimpotrivã, reprezentaţia cumplitei nesimţiri, a incredibilului tupeu, continuã. În dispreţul oricãror norme. El e deasupra tuturor şi, evident, nu este atins de… rãul secolului. Dacã românii au înţeles ceva esenţial din ceea ce s-a întâmplat cu viaţa lor în ultimii zece ani, atunci ar trebui sã bareze, cu toate mijloacele legale de care dispun, accesul la funcţia supremã în stat a oricãrui candidat care ar putea avea fie şi cea mai neînsemnatã legãturã cu bãsismul. Din pãcate, dacã e sã mã întrebaţi pe mine, un astfel de candidat e greu de gãsit, dacã ne raportãm doar la lista de prezidenţiabili, 14 la numãr, înscrişi în cursã.
* În ceea ce priveşte zgomotoasa problemã a agenţilor acoperiţi, aruncatã pe piaţã de Bãsescu, sã-mi daţi voie sã nu mã pronunţ. O consider mai degrabã neserioasã decât periculoasã, iar episodul Turcescu nu face decât sã confirme ceea ce spun. O jelanie misticoidã de cea mai proastã facturã, precum cea la care s-a dedat aceastã penibilã pânã la lichelism slugã a regimului Bãsescu, a ajuns sã fie întoarsã pe toate feţele, de armate întregi de analişti, la toate posturile de televiziune, în speranţa cã vor fi detectate niscaiva semnificaţii majore. Vã strãduiţi degeaba, fraţi cãuzaşi, în afarã de câteva rudimente de scenariu bãsist ordinar, nu veţi descoperi nicio semnificaţie demnã de luat în seamã a penibilei spovedanii turcene.
* Udrea şi Bãsescu continuã „tura beţivului”. Dupã dezmãţurile cu iz bahic de la mare şi de la munte, „actualul şi viitorul preşedinte al României”, cum le place celor doi sã se autonumeascã, au dat iama, duminicã, prin nişte terase din Herãstrãu, probabil în ideea de a mai bifa câţiva adepţi. Au nimerit, voiniceşte, printre nişte halbe înspumate. Trãiascã berea, frãţie! Trãiascã şi zecile de selfie-uri pe care nişte mameluci de pãrinţi însoţiţi de copii au ţinut sã le facã în compania unui prezident din care ieşeau tot felul de damfuri! Aşa mai poate începe drumul în viaţã, dacã dai peste cineva temeinic iniţiat în problemele… vieţii.
* Vorbeam de poze ocazionale. Politicianul român, chiar şi acela ceva mai rãsãrit din punct de vedere intelectual, are impresia cã, dacã se trage-n pozã cu vreunul dintre mai marii lumii, l-a luat, efectiv, pe Dumnezeu de picior, prin urmare poporul îl va vota frenetic de acum în veacul vecilor. Victor Ponta şi Daciana nu au fãcut nici ei excepţie de la aceastã nefericitã regulã. Aşa cã, dupã dineul la care au fost invitaţi, alãturi de numeroşi alţi şefi de state şi guverne prezenţi la sesiunea ONU, de cãtre Barak Obama, s-au fotografiat cu cuplul prezidenţial american şi au postat respectiva fotografie pe Facebook ca pe un unicat, de care românii ar trebui sã ţinã seama. Impostura s-a dovedit câteva ore mai târziu: toţi invitaţii preşedintelui american se fotografiaserã cu acesta, prin urmare nici urmã de vreun bilet de favoare acordat premierului român. Maestre Ponta, încã douã-trei gafe ca acestea şi istoria apropiatelor alegeri prezidenţiale s-ar putea scrie cu totul altfel de cum o gândiţi.