Robi din Las Fierbinţi şi vise de dragoste la Cotroceni

Sîntem conduşi spre pierzanie de indivizi „supra-talentaţi” şi strîngãtori. Sîntem manipulaţi de jurnalişti jucãuşi şi jucãtori, la rîndul lor, manipulaţi şi unşi (prin instruire asiduã şi condiţionatã) cu fel de fel de grade, cu masterate şi doctorate la vîrsta pensionãrii. O entitate cu multiple funcţiuni, de la un post de televiziune controlat din vîrf, a ieşit la tablã nestrigatã, a vorbit precum papagalul iar noi ar trebui sã ştim rãspunsul la întrebãrile: ce este boala psihicã, cum sã ne pãzim de ea şi de ce întotdeauna parvenitul reuşeşte sã-şi muşte propriile degete? Frumoasã cacialma, dragã Robi din Las Fierbinţi! Ameţit de aerul tare al Puterii, „colonelul” s-a grãbit sã se tãvãleascã public în mlaştina în care, în secret, s-a simţit tot timpul confortabil. Dacã într-adevãr a lucrat cu capul acoperit, înseamnã cã ştie sigur de la americani (?) cine va fi înscãunat la Cotroceni, şi a ales momentul potrivit pentru a renunţa public la vechea soldã cu termen scadent la încheierea actualului mandat prezidenţial, avînd în vedere cã viitorii şefi ai S.R.I şi S.I.E vor fi numiţi de cãtre noul preşedinte al României, care automat se va descotorosi de slugoii cu ştate vechi. Fiecare, cu gaşca lui! „Colonelul” putea trece în rezerva de spital, apelînd la psihiatru, fãrã tot circul demn de milã şi de silã, pentru cã, oricum, urma sã fie deconspirat. Dar, ce s-a gîndit? Sã foloseascã bomba servitã de preşedinte. Gestapo-vistul de la Tv. nu s-a detonat pînã acum pentru cã era vorba despre niscaiva avantaje. Aşadar, Robi, sã te prezinţi mîine la şcoalã tuns zero, de mînã cu cel care îţi trimitea fluturaşul. Un spectacol pe cinste, regizat de gondolier! Prietenii ştiu de ce „colonelul” a ales sã-şi dea cu capul un şut un fund, adicã sã facã un pas înainte, în lizing, cãtre next level. Unii avanseazã doar prin astfel de extemporale cutezãtoare, care i-au marcat încã de pe bãncile şcolii.
Lustragii cu crema şi peria de pantofi la epoleţi
Colonelul, în ghilimele, a aruncat pietroiul în baltã stãtutã şi-a reuşit sã stropeascã toatã presa, pardon, s-o stropşeascã, sã producã o isterie în masã. Adicã Robi a devenit un os care a înecat toatã presa. Cunoaştem cu toţii cã depresia e o boalã ca oricare alta şi se trateazã la medic. Robi însã e sub demnitatea umanã! Adicã se dã vedetã, deşi e fan amphetaminic al preşedintelui. Cum sã aibã boalã la cap, el, colonel al diversiunii! Se apropie finalul de mandat prezidenţial, iar unii ziarişti de „talia” înverşunãrii lui Robi, adicã nişte gradaţi din ãştia low cost, buni de folosit în situaţii de urgenţã, lustragii cu crema şi peria de pantofi la epoleţi, ştiind cã nu vor mai putea lãtra nici mãcar la lunã dupã alegeri, intrã în sevraj şi au nevoie urgent de medic. Preşedintele ştie de ce şi nu se supãrã. În România, sîrbele mari sînt fãcute de structuri şi servicii mai mult sau mai puţin secrete şi discrete. Mare scofalã!
Animalul cel slab e întotdeauna sortit pieirii
Uitaţi-vã la cîţiva dintre indivizii care şi-au depus candidatura pentru prezidenţiale! Unii trebuie sã-şi ducã psihicul într-un service pentru reparaţii capitale, altfel, dacã încape pe mîna lor, poporul va fi trimis în spam. Matusalemicii care au vise de dragoste cu Cotroceniul, au nevoie de asistente plãtite ca sã nu confunde baia cu bucãtãria, nu de semnãturi adunate cu arcanul. La 73 de ani sã te visezi preşedinte al Ţãrii, e de-a dreptul periculos! Toate acestea ne plac şi mai vrem. De 25 de ani îi votãm pe mãcelarii chiaburi! Şi pentru cã sîntem în drum spre abator, îi vom vota din nou, pentru ca ei sã-şi poatã ţine din cîştigurile lor „mizerabile” bone filipineze, sã-şi trimitã copiii în grãdiniţe şi şcoli private de lux, sã-şi alimenteze maşinile zburãtoare şi reşedinţele luxoase, care fac cît leafa cetãţeanului român pe un secol. Cum sã trãiascã haitele acestea de cleptocraţi precum amãrîţii de la bloc sau de la sat?, cînd pot impune legea selecţiei naturale. Animalul cel slab e întotdeauna sortit pieirii. Cu cît mai drastice şi distructive mãsurile împotriva poporului, cu atît mai la îndemîna lor, trãdarea, jaful naţional, escrocheria, dispreţul faţã de lege şi faţã de turmã.
(Acesta este un pamflet. Orice asemãnare cu personaje reale este întîmplãtoare, dar de netãgãduit.)
Maria Diana Popescu, Agero www.agero-stuttgart.de