Decontarea mizeriei

Ce nu face omul pentru putere? Chiar şi pentru puterea altora. La 24 de ani de la evenimentele din 1989 începe sã se deconteze mizeria din democraţia româneascã. Nu ai cum sã nu rãmâi cu un gust amar, la mizeria care a cuprins toate sectoarele vieţii sociale din România. Dacã mai era ceva de spus s-a spus probabil prin gestul lui Robert Turcescu. Indiferent cã este real sau doar o farsã – rãmâne în mod cert mizeria. Dupã atâţia ani începem sã decontãm şi sã ne dãm seama cã aerul nu e atât de respirabil precum credeam. Mulţi trãiesc de la o zi la alta cu gândul cã mai e o speranţã şi cã totuşi meritã aşteptarea pentru a trãi mai bine în România, a trãi decent, onest şi normal. Cine nu este nici acum lãmurit în legãturã cu moartea speranţei în România, e cazul sã se concentreze. Cine nu a plecat pânã acum încã mai are timp sau e cazul sã renunţe definitiv la speranţã, sã se împace cu sine, cã existã destin şi sã îi accepte povara.
Unii poate şi-au gãsit cãi de a respira în democraţia putredã care ne înconjoarã. Reţeta este clarã pentru toatã lumea: acest popor probabil cã nu meritã altã soartã, ci una de deznãdejde şi trai la limitã. Poate pentru cã vieţuieşte între limite, adicã într-o zonã pe care o doresc toţi şi nimeni. Aici unde vin toţi şi de unde fuge toatã lumea. O zonã a paradoxului: unde iadul se combinã cu raiul, într-o mizerie cotidianã. Adicã nimeni nu mai ştie cine este nimeni. Unde chiar este posibil orice. Plãtim mizeria prefãcãtoriei din ultimii ani şi a disoluţiei etaloanelor, reperelor şi a elitelor. Este ţara cu scara rãsturnatã. Te şi întrebi pânã unde a ajuns şi s-a întins frauda, farsa şi putregaiul. Adicã pânã şi la Curtea Constituţionalã se intrã pe pile şi mai apare câte un individ cu breşe în CV. Adicã dacã un premier copy paste îşi poate pãstra postul, ce sã mai spunã un medic, profesor, poliţist, vameş sau funcţionar şpãgar. Ei de ce nu ar face-o?
Dacã existã o scurtãturã, de ce sã nu o foloseascã toţi. Este ţara scurtãturilor întortocheate şi nu a drumurilor late. Te întrebi unde nu se joacã farse. În Parlament sunt mulţi care nu ştiu sã scrie româneşte corect, dar au o colecţie vastã de diplome şi calificãri şi recunoaşteri publice. Dacã foşti securişti au putut sã fie preşedinţi de partide şi antreprenori atunci de ce nu ar putea şi alţii. Dacã un tractorist a ajuns primar, de ce nu ar putea sã îşi ia şi doctoratul pânã la urmã. Dacã un şofer a ajuns ministrul Transporturilor, de ce nu ar face şi Colegiul Naţional de Apãrare. Nu se ştie când foloseşte, pentru o funcţie mai înaltã în stat. Dacã un absolvent de drept care nu poate sã dea definiţia dreptului ajunge secretar de stat în Ministerul Justiţiei, atunci cine nu poate sã ajungã? Dacã un oier ţine predici de moralã şi eticã, de ce nu ar face-o şi o precupeaţã. Cine mai e cine? Dacã Turcescu poate sã fie ofiţer acoperit sau sã joace o farsã naţionalã, atunci de ce nu ar face-o şi alţii. Dacã un soldat poate sã ajungã colonel sau unul care nici mãcar nu a fãcut armata, de ce sã nu ajungã doctor în istorie unul care nu a citit trei cãrţi în ultimii 10 ani. Dacã nu reuşeşte toatã lumea sã ia bacul, de ce nu s-ar inventa facultatea fãrã bac, ca sã fie toatã lumea împãcatã cu gândul cã a fost la facultate, chiar dacã nu a învãţat nimic de acolo sau nu îi foloseşte la nimic. Dacã s-au fãcut praf pãdurile în ultimii 24 de ani, de ce nu s-ar da o lege sã disparã de tot. De ce nu ar exista un Cod Silvic, fãrã sã existe silvicul?
E bine cã existã Codul, sã fim „aliniaţi” la normele europene şi euroatlantice. Chiar dacã nu face nici cât o ceapã degeratã, e bun scutul antirachetã cã ne apãrã de ruşi sau de gândul cã am putea fi atacaţi de ruşi. E bun scutul, cã va mai amâna cu câteva secunde verdictul, dacã se va decide cineva, Marea Neagrã, de exemplu, sã ne atace.
Şi, totuşi, unde se va scurge aceastã mizerie purulentã? Se va duce undeva în neant, o va absorbi istoria, ADN-ul poporului român, va apãrea o nouã specie. Va creşte ceva frumos, din toatã colcãiala asta de noroi spurcat, precum nuferii lui Blaga din lacurile cu mâl pe fund? Te şi miri pe unde mai stã pititã conştinţa curatã a poporului român. O fi murit, a plecat şi ea în Spania, la cules de cãpşuni sau s-a angajat ca medic sau profesor prin Italia sau SUA, sau Germania. Pânã la urmã la ce bun şi o mişcare de rezistenţã dacã ne învârtim în cerc, dacã o luãm mereu de la capãt şi poate cã ne place sã ne hrãnim cu mizerie, sã trãim în troacã. De ce oare s-o fi întrebat Petre Ţuţea pentru cine a fãcut el închisoare?