Cu gândul la Femeia-cu-Barbã

* De câte ori mai vrea Victor Viorel Ponta sã-şi lanseze candidatura la preşedinţie? Şi, la urma urmei, ce semnificaţie tinde sã capete aceastã lansare în… trepte? Se lanseazã V.V.P., cumva, precum o rachetã, în spaţiul intergalactic şi ne dãm noi cam greu seama? Iatã, sãptãmâna ce trecu, fu abandonatã cea de-a treia „treaptã”, la Alba Iulia, dacã am calculat bine, cele anterioare „arzând” la Craiova şi, dacã nu mã înşel, la Costineşti. Dar ce-a de-a treia „treaptã” nu va fi şi ultima, cum s-ar putea crede, pentru cã a fost anunţatã mega-lansarea de pe Arena Naţionalã din Bucureşti, programatã pentru zilele urmãtoare. Vã daţi seama ce forţã de propulsie va cãpãta atunci „cabina spaţialã”? Sã sparie gândul, vorba cronicarului. Vã daţi seama cum se vor… spãria contracandidaţii lui conu Victoraş? Singura lor speranţã este la Bãsescu, care, pânã la momentul culminant al confruntãrii, ar putea reuşi sã-l „dezbrace”, aşa cum a promis, pe coabitant. Dar, la cum se mişcã alde Iohannis, Udrea et co., e greu de crezut cã deznodãmântul acestui scrutin se va scrie altfel decât crede mai toatã lumea.
* Lansarea de la Alba Iulia a beneficiat – ca Eurovisionul, ni se spune, – de televoting, prea- cinstita adunare din oraşul Marii Uniri fiind conectatã prin Internet, TV, Facebook sau Domnul mai ştie ce, cu toate organizaţiile PSD din ţarã. Noi nu am vãzut marele spectacol al unanimitãţii pesediste, exceptând câteva cadre luate de televiziunile locale de la Casa Tineretului din Drobeta Turnu Severin, dar, conştienţi cã, totdeauna, finis coronat opus, am tot cãutat-o, cu privirea, cu gândul, pe Femeia-cu-Barbã. Zadarnic. Persoane bine informate ne-au asigurat cã atrãgãtorul, charismaticul personaj şi-ar putea face, într-un târziu, apariţia. Când? Unde? Greu de zis. Curioşii pot face de gardã la intrãrile Cosmodromului. Pardon, Arenei Naţionale.
* Sãptãmâna trecutã, în aceastã rubricã, îmi exprimam opinia cã, în circumstanţele actuale, o nouã suspendare a lui Traian Bãsescu, deşi perfect justificatã, nu mi se pare oportunã, şi asta, din simplul motiv cã omul, scãpat total din chingile constrângerilor constituţionale, va intra fãrã niciun fel de probleme în campania electoralã de partea Elenei Udrea. Din pãcate, personajul se dovedeşte, în continuare, excedat de tupeu, de agresivitate, de nesimţire, de lipsã de respect faţã de lege. Prin urmare, scrupulele celor care nu vãd oportunã o nouã suspendare (deci şi ale mele) nu se mai justificã. Mergeţi, fraţi politicieni, cu suspendarea pânã la capãt, trântiţi-i una în frezã, sã nu se mai trezeascã decât atunci când va reajunge în hãul istoriei din care a venit! În logica-i terciuitã de atâta… apã platã cu lãmâie, el crede cã istoria din 2012 se va repeta şi încearcã tot felul de şantaje, vai, atât de previzibil de jalnice! Exclus, istoria din 2012 nu se va mai repeta. Atâta doar cã politicienii români sunt suficient de laşi ca sã ajungã a sufla în iaurt chiar şi când nu trebuie.
* Dar, cum încercam sã vã spun, Bãsescu şi-o cautã cu lumânarea. El a fost, sâmbãtã, la o bãutã cu femeia vieţii sale şi cu partidul aferent, undeva, pe la Mamaia, împrejurare în cadrul cãreia nu s-a abţinut sã împrãştie cu binecunoscutu-i rahat diareic înspre toate zonele politicului autohton. De-aia mã-ntorc şi zic: dacã omul vrea cu tot dinadinsul sã fie suspendat, fãceţi-i, fraţilor, pofta! De pierdut, nu aveţi decât complexele (absolut nemotivate!) pe care acest sinistru personaj a reuşit sã vi le creeze în timpul oribililor zece ani de mandat! Daţi-i la troacã – metaforic vorbind! – cu toatã forţa nemeritatelor voastre frustrãri! Hai, cã se poate! Meritãm sã scãpãm, chiar şi cu un minut mai devreme, de umbra mortuarã a acestui hidos personaj, care, ca-ntr-o glumã foarte, foarte proastã, pretinde a fi pus bazele Statului Român modern! Huuooo!
* La „congresul – Eurovision” al PSD, gãzduit, în Mehedinţi, de Casa Tineretului din Severin, am putut urmãri, graţie Tele 2, câteva dintre cele mai semnificative (ca sã zicem aşa) cuvântãri ale liderilor social-democraţi locali. Nota lor comunã – raportarea la Duicu. Unii au fãcut-o în numele consolidãrii unitãţii organizaţiei judeţene, chiar dacã situaţia fostului lider este aceea care e, fapt care, pânã la un punct, mi se pare în regulã. Problemele ar veni, cum sã zic, dincolo de acest punct. Alţii au „bifat” subiectul cu o oarecare prudenţã, având preocuparea de a nu fi „uitaţi” în contextul unei eventuale reveniri a… împricinatului. Câţiva au afectat o anumitã detaşare de subiect, fãrã a-l ignora, totuşi, grija lor fiind mai degrabã aceea de a-şi asigura „patul germintiv” necesar unui nou destin politic. În toate aceste ipostaze atitudinale – o cantitate deloc neglijabilã de ipocrizie!
Concluziile vã aparţin dumneavoastrã, stimaţi cititori!