Când dragostea învinge

Elena Udrea a fost împinsã de la spate de Bãsescu în cursa pentru Cotroceni. Obedient, fostul sãu consilier Cristian Diaconescu s-a retras din cursã, având capul plecat, deşi nu-l tãia nicio sabie. Cei doi amorezi politici nu au rezistat şi şi-au fãcut publice intenţiile de a-şi oficializa mariajul politic: Elena Udrea posibil preşedinte, iar Traian Bãsescu posibil nominalizat la funcţia de premier. Ce e mai frumos decât atunci când dragostea învinge şi traverseazã munţi, mãri şi oceane şi dosare penale şi cãsnicii şi ajunge acolo unde îi este locul?!?
Culmea e cã tot o Elenã a fãcut jocurile în politicã. Au mai fost şi altele: Elena din Troia, Elena Lupescu şi altele. Nici nu mai conteazã cã le-a chemat Elena, ci doar cã şi-au bãgat nurii în treburi politice şi de stat. Este interesant cum de Bãsescu nu a reuşit sã îşi gãseascã un urmaş politic, ci o urmaşã. Probabil cã nici nu ar fi reuşit sã lase la Cotroceni un urmaş sau în viaţa politicã în general, întrucât este prea animal politic şi nu cred cã accepta sã îi lase cuiva de sex masculin averea sa politicã sau secretele de politician. Este prea alfa male ca sã creadã mãcar cã ar putea cineva sã îi ia locul. Dar când dragostea învinge iatã cã nici animalele politice nu mai sunt animale, ci se îmblânzesc. Iatã, cum Bãsescu îşi poartã iubirea peste ţarã şi prezintã neamului sãu urmaşa mult iubitã. Sunt multe paradoxuri în politicã, mai ales cã în politicã e posibil orice. A fost deci posibil ca şi Bãsescu sã nu îşi pregãteascã un urmaş mascul în politicã, pentru a-i duce mai departe testamentul sau ideile politice, dacã o mai fi şi altele în afarã de Marele Licurici, la care a fost conectat timp de aproape un deceniu. Şi mai interesant este cã acum chiar va fi altfel cu o Elenã client la Marele Licurici. Chiar va fi interesant şi cred cã plãcerea Marelui Licurici va fi mai mare, mai ales cu atâţia masculi alfa în politicã. Cu toate acestea va fi foarte foarte greu ca Elena sã triumfe peste toţi masculii din politicã şi sã câştige lozul cel mare. Sunt doi competitori grei care au în spate şi aparate de partid şi altã susţinere, dincolo de experienţa unui animal politic, despre care unii spun cã este cam la finalul carierei sale politice şi nu mi poate sã mai producã mare lucru la nivel înalt.
O dovadã în acest sens este şi partidul pe care a încercat sã îl nascã, PMP, din pãrinţii politicã, Traian şi Elena. Eşecul a fost major şi e greu de crezut cã se va putea construi pe scheletul PMP un partid mare care sã intre în parlament sau care sã ajungã la guvernare. Depinde acum ce îi mai trece prin cap şefului statului şi dacã mai are ceva în joben pentru adversarii politici şi ceva sub pernã pentru Elena.
Pânã la urmã cât poate sã o mai şi împingã de la spate pe Elena, dacã nu mai are cu ce şi i se cam terminã mandatul. Poate Elena va face o figurã frumoasã în campanie, dar cu ce o sã o ajute şi turul al doilea de scrutin în plan personal. În plan politic, un rezultat bun în alegeri ar putea avea ca efect o creştere în procente a partidului pentru alegerile parlamentare şi cele locale. De aceea unii ar putea minimaliza implicarea cuplului Elena-Traian în campania electoralã, însã miza este extrem de mare, mai ales pentru moştenirea politicã pe care vrea sã o lase şeful statului în urmã. Un Traian Bãsescu fãrã o moştenire politicã, adicã un partid care sã îl pomeneascã mai departe, ar echivala cu transformarea în cenuşã a celor douã mandate de la Cotroceni, mai ales în contextul scandalului penal în care a fost implicat fratele preşedintelui, Mircea Bãsescu.
Bãsescu e disperat, spun unii, sã rãmânã în libertate, şi e în stare de orice pentru a avea un preşedinte care sã îi reprezinte cât mai bine interesele. Sigur cã o trimitere la închisoare a lui Traian Bãsescu ar echivala cu o sinucidere. Nu degeaba fostul premier Adrian Nãstase a încercat sã iasã mai repede de pe scena politicã şi cea a vieţii, fãrã sã îi mai aparã în CV anii de pârnaie. Mai degrabã s-ar fi terminat CV-ul ciudat, cu o sinucidere, decât cu ani de puşcãrie, ar fi putut gândi Nãstase, care a ţinut mult la imaginea sa publicã. Depinde cât ţine şi Bãsescu la imaginea sa, dar probabil cã ar rezista mai uşor ca Nãstase la puşcãrie. Nãstase nu are un urmaş însã în politicã, Bãsescu da, iar eventuala condamnare va fi mai uşoarã, având în vedere cã iubirea îl va aştepta şi îl va veghea de afarã şi îi va duce mai departe moştenirea politicã. Aceasta s-ar rezuma la urmãtoarele, adicã testamentul politic al lui Traian Bãsescu, adicã va rãmâne în istorie cu urmãtoarele: „Decât sã sug p… la mai mulţi licurici mai mici, mai bine sug p… la un licurici mai mare!”. Ar putea fi scrisã pe frontispiciile ambasadelor României din lumea largã. Elena se va îngriji desigur sã-i poarte crezul politic mai departe. Adevãrul e cã Traian a fost genial în politica externã, iar povestea licuricilor e chintesenţa gândirii sale.