Revanşa PSD şi supravieţuirea la guvernare

La cum aratã situaţia pe scena politicã a momentului acesta, Victor Ponta nu pare a avea niciun fel de problemã sã ajungã preşedintele ţãrii. Dreapta politicã nu a reuşit sã ofere un candidat unic suficient de puternic şi de credibil pentru a-i spulbera visele tânãrului conte social-democrat. Nici Elena Udrea, nici Klaus Johannis , nici Cãlin Popescu Tãriceanu, ca sã nu mai vorbim de Monica Macovei, nu au suficientã alonjã politicã pentru a rezista în ring, de unii singuri, în faţa unui pugilist de talia lui Victor Ponta. Teoria aceasta e valabilã în mod sigur pentru primul tur. Abia în turul secund lucrurile se pot complica. Canidatul PSD, în mod tradiţional, are probleme tocmai în acest ingrat tur secund, iar precedentele Adrian Nãstase şi Mircea Geoanã sunt prea proaspete în memoria social-democraţilor pentru a trata chestiunea cu lejeritate, în faţa tv ronţãind pufuleţi. În acest tur secund am putea vedea ce nu am vãzut toatã vara, şi anume cum dreapta fãrâmiţatã şi antagonicã se strânge în jurul celui mai bine clasat dintre candidaţii ei, fie cã e Elena Udrea, fie cã e Klaus Iohannis. Şi aici e loc de pariuri şi de surprize. Nici veteranul Traian Bãsescu nu va sta pe margine, indiferent cui trebuie sã-i predea ştafeta, ci se va implica de zor. Aşa cã meciul va fi intens, iar clipele de linişte ale lui Victor Ponta din ce în ce mai puţine. Cu toate acestea şansele sunt de partea domniei sale. Klaus Johannis se mişcã parcã mult prea încet. În ceea ce priveşte PNL, chiar reunit cu PDL, nu are parcã suficientã vlagã sã-şi susţinã candidatul, dupã un an foarte dificil pentru liberali, cu o ieşire intempestivã de la guvernare şi cu schimbarea peste noapte a liderului. În ceea ce priveşte PMP are ceva aplomb dar acest lucru nu-i asigurã nimic. Cã Elena Udrea e un candidat mai potrivit decât Cristian Diaconescu nu mai încape discuţie, dar nu e deajuns. Pentru PMP, ca partid, alegerile vin prea devreme. Ca şi PLR nu a avut suficient timp sã se rodeze ca partid, sã deţinã structuri teritoriale puternice. Ca şi PLR, PMP e un partid de lider, şi mai puţin o structurã ramificatã naţional. Din acest punct de vedere PNL-PDL stau mult mai bine, şi abia aceste partide (ACL) pot fi, la drept vorbind, adversare reale şi semnificative ale unui PSD bine aşezat pe picioare. Pentru PSD, cã tot vorbeam de el, Victor Ponta e candidatul ideal. Dacã se rãmânea pe varianta USL, cu Crin Antonescu, şansele ar fi fost mai puţine. Aşa, cu propriul candidat, lucrurile au un altfel de dinamism şi PSD ar putea, dupã douã eşecuri majore, Nãstase şi Geoanã, sã-şi ia revanşa în faţa unui Traian Bãsescu aflat la final de mandat. Nu ştim dacã şi de carierã politicã. Apoi, pentru PSD, victoria lui Victor Ponta e şi o chestiune de supravieţuire la guvernare, odatã ce Klaus Johannis a declarat rãspicat cã dacã ajunge preşedinte primul lucru pe care-l va face e sã punã umãrul la scoaterea PSD-ului de la guvernare.