Trãiascã 23 august!

* A mai trecut un 23 august postdecembrist. Ne-am fi aşteptat ca, dupã trecerea, totuşi, a unui sfert de veac de când se zice cã am rupt-o cu… trecutul, sã fim scutiţi de tot felul de greţoşenii tembele şi imbecile defilând manipulatoriu pe ecranele televizoarelor de toate culorile, în chip de tentative de rescriere, reinterpretare partizanã a istoriei. Pierzându-se din vedere cã toţi, absolut toţi participanţii la acel eveniment, cu adevãrat crucial pentru mersul rãzboiului şi pentru istoria noastrã contemporanã, au fost captivii fãrã scãpare ai unui context, ai unor condiţionãri politice aparte, adesea greu de pãtruns şi, fireşte, de înţeles, simbriaşii bine… motivaţi ai anticomunismului primitiv şi ai regalismului de curte nouã s-au dedat, pe întrecute, la spectacole propagandistice vomitive, care au reuşit sã scoatã din sãrite pânã şi pe privitorii cei mai bine înarmaţi cu rãbdare şi bunãvoinţã.
* De departe, impresia cea mai jenibilã a lãsat-o iniţiativa Antenei 3 de a difuza, joia trecutã, în chip de „cadou pentru români”, un interviu cu fostul rege al României, Mihai de Hohenzollern, luat la Versoix, în 1994, de binecunoscuta suflãtoare TVR-istã în tulnicele monarhismului abdicat şi exilat, Marilena Rotaru – fostã backing vocals, cât se poate de catifelatã – zic cronicarii timpului – în neuitatele seri (şezãtori) de la Comana, patronate de purpuriul Mecena de acum mai bine de trei decenii, Gogu Rãdulescu. Interviul cu pricina, fãrã a intra în foarte multe detalii legate de acurateţea informaţiei istorice conţinute, este o operaţiune cât se poate de conştiincioasã, cu accente greţos encomiastice, de spãlare de morţi, în care ex-rex a spus tot ce-au vrut muşchii sãi feşteliţi, fãrã a fi contrazis mãcar cu o respiraţie. Dar cine sã-l contrazicã? Coana Marlena, în niciun caz, ea e vigilentã şi talentatã doar când se trezeşte din adoraţia misticã faţã de ofilitul personaj şi strigã ca-n transã, acompaniatã la bas de P.S. Mihai Gâdea, „Trãiascã regele!”. (P.S. nu înseamnã Prea Sfinţitul, nu, ci, cum sã vã explic, Prea Solemnul, sau Penibilul Solemn, în fine, alegerea vã aparţine!). Deci, cine sã-l contrazicã pe conul Mişu Bâl-Boy? Doar dumnealui este „singurul şef de stat încã în viaţã din perioada celui de-al doilea rãzboi mondial” – cum îl prezintã, fãrã a obosi, propaganda aferentã.
* Deşi, dacã e sã luãm în serios ultimele teze (ca sã nu le zic zvonuri) s-ar pãrea cã Hitler este încã bine mersi, purtându-şi bãtrânele mãdulare pe undeva, prin emisfera sudicã. Ca sã nu mai vorbim de duhul lui Stalin, care dã tot mai frecvente semne de reîntrupare, prin douã-trei zone de pe glob, sãtule de „binefacerile” democraţiei. Vã închipuiţi ce senzaţie ar fi dacã vreunul din cei doi (sau ambii deodatã) ar veni sã-i batã obrazul fostului complotist de la 23 august, care se crede absolvit de orice responsabilitate şi care, pentru toate consecinţele istorice, politice economice ale acelui act, îi vede vinovaţi pe alţii? Dar lui nici cã-i pasã! Urmaşii celor care, nu-i aşa, l-au forţat sã abdice în 1947, lãsându-l sã plece din ţarã cu valori de patrimoniu inestimabile, l-au repus, dupã bâţâiala din decembrie 1989, în nişte drepturi patrimoniale despre a cãror legitimitate românii de azi nu sunt tocmai convinşi, ceea ce – zic statisticienii de datã recentã – îl situeazã actualmente pe Mihai I printre cei mai bogaţi emiţãtori de umbrã asupra solului strãbun al patriei. Trãiascã 23 august!
* O idioţenie sinistrã face ocolul planetei, cu o vitezã demnã de ţeluri superioare, infinit superioare alinierii tâmpe, depersonalizante, la o modã, la o fiţã de trei lulele rãsuflate: “Ice Bucket Challenge”! Cicã semnificaţia ridicolei scenete bazate pe provocãri de vipuri amatoare sã-şi verse gãleţi cu apã rece şi cuburi de gheaţã în cap ar fi aceea a trezirii la realitate! De unde ar rezulta concluzia cã toţi cei care decid, într-un fel sau altul, sensul existenţei pe Terra – lideri politici, vârfuri ale ştiinţei, culturii, sportului, vectori de opinie – ar fi nişte capete înfierbântate. Nu de înalte idei, ci de consum excesiv de alcool, droguri, de alte stimulente artificiale. Amuzant e cã mulţi trãiesc cu naiva convingere cã toţi circarii ãştia care-şi biciuiesc organismul în felul descris mai sus chiar se trezesc la realitate. Deloc amuzant e cã, dupã o astfel de snoabã şi de prosteascã exhibiţie, mulţi se trezesc înţepeniţi. La propriu.
* Nimic, astãzi, despre competiţia prezidenţialelor. Care parcã bãlteşte, anunţând, cine ştie ce cutremur fâsâit. O razã de speranţã – eliberarea condiţionatã a lui Adrian Nãstase, politicianul cel mai valoros apãrut în era postdecembristã, singurul care ar putea întruni, dupã pãrerea mea, standardele unei candidaturi serioase la preşedinţia României. Atâta doar cã a avut grijã Justiţia româneascã independentã sã-i lege de coadã tinicheaua celor 9 (nouã) ani în care nu are voie sã ocupe funcţii publice, sã aleagã sau sã fie ales. Dar, cine ştie? Poate cã instanţele europene vor face astfel încât aceastã aberaţie juridicã, a cãrei victimã este valorosul politician român sã fie înlãturatã pânã la prezidenţialele din noiembrie… Sunt convins cã, într-o asemenea eventualitate şi, evident, dacã s-ar hotãrî sã intre în cursã, Adrian Nãstase ar câştiga fluierând, detaşat şi chiar din primul tur.