Harta secretã deţinutã de Rusia şi S.U.A., telefonul roşu şi doctoratul în rãzboi mondial

Aflãm din gura presei cã cele douã mari puteri, Rusia şi America îşi împart prieteneşte influenţa militarã, în cãmara lor secretã existînd o hartã a vînzãrilor de armament. „Business Insider” scrie cã Rusia şi S. U. A. sînt cei mai mari furnizori de armament la nivel mondial, cu exporturi cumulate de aproape 60 de miliarde de dolari anual. Oficial, S.U.A alimenteazã cu armament aliaţii sãi din N.A.T.O. şi din Orientul Mijlociu – Turcia, Israel, Arabia Sauditã, iar Rusia înarmeazã ţãri în curs de dezvoltare, precum şi zone întregi din Asia de Sud-Est şi Africa de Nord. Neoficial, ştiu ei mai bine. Un raport al institutului de cercetare „Stockholm International Peace” consemneazã cã S.U.A. a livrat armament unui numãr de 59 de ţãri care nu se aflã pe borderourile de platã ale Rusiei, iar Moscova a furnizat echipament militar cãtre doar 15 state fãrã legãturi cu S.U.A. Alte 15 ţãri, printre care Irak, India Brazilia, Afghanistan, au primit armament de la ambele puteri mondiale.
În perioada 2012-2013, cele mai însemnate plãţi cãtre S.U.A. pentru armament, respectiv 3,7 miliarde de dolari le-au fãcut Emiratele Arabe, iar cele mai mari comenzi cãtre Rusia au venit din India, valoarea lor atingînd 13,6 miliarde de dolari. În total, în cei doi ani, consemneazã acelaşi raport, Rusia a livrat echipament militar de 30 de miliarde de dolari, iar S.U.A. au vîndut armament de 26,9 de miliarde de dolari. Aceasta fiind, pe scurt, politica marilor puteri pentru pace mondialã şi dezarmare.
Italia şi Franţa, ţapi ispãşitori în politica Angelei Merkel
Pe de altã parte, conflictul dintre Rusia şi Ucraina a cauzat cea mai mare creştere a preţului gazelor naturale din Europa în ultimii cinci ani. Deşi Rusia a sistat exporturile de gaze spre Ucraina, Europa continuã sã primeascã gaze ruseşti prin conductele ce traverseazã Ucraina. Scumpirea gazelor va aduce alte valuri de scumpiri, care vor atrage dupã sine consecinţe zdrobitoare. Europa de Est o duce tot mai greu, iar Cancelarul Germaniei Angela Merkel, ale cãrei politici de austeritate au eşuat în mod dezastruos, reproşeazã Italiei şi Franţei cã au încãlcat legile fiscale, contribuind astfel la frînarea redresãrii economice din zona euro. Italia şi Franţa sînt nişte ţapi ispãşitori în politica Angelei Merkel, de fapt chiar sistemul de austeritate impus de cãtre cancelarul Germaniei a coborît ştacheta şi a dus la o ratã ridicatã a şomajului, la sãrãcie şi, implicit, stagnare economicã. Preşedintele Bãncii Centrale Europene, italianul Mario Draghi îi ţine partea cancelarului, avertizînd cã zona euro se va ţine cu greu pe picioare dacã nu vor fi întãrite regulile bugetare şi cã statele delincvente trebuie pedepsite. Dar, oare bancherilor aceştia hapsîni şi tuturor trîntorilor de lux cînd le va veni rîndul la pedeapsã? „The Telegraph” consemneazã cã unii laureaţi ai premiului Nobel pentru economie afirmã cã sursa problemelor din zona euro este Germania, care a încurajat orbeşte minimizarea cheltuielilor într-o perioadã în care ţãrile grav afectate de crizã trebuiau sã-şi reconstruiascã sectorul bancar şi sã încurajeze consumul.
Auziţi şi dumneavoastrã! Pe primul plan, bancherii şi consumul! Nu factorul uman! Poate de aceea România se aflã pe aceeaşi treaptã cu Ecuador, Guatemala, Kazahstan sau Filipine, ajungînd în 2014 la inflaţie şi dobînzi de nivel occidental, cu o stagnare cronicã în sãrãcie, cauzatã de dezindustrializare din ultimii 25 de ani şi de jaful naţional, care poartã semnãtura clasei politice de dupã lovitura de stat din ’89.
România, depãşitã militar şi economic, se apropie insidios de situaţia criticã
Deşi de vreo patru secole Rusia şi Germania îşi împart Europa de Est în secret, tratatele fiind încheiate pentru a fi încãlcate, Occidentul este, din pãcate, la fel de divizat ca pe vremea cãderii Bizanţului, iar Putin va rãmîne şi cu Ucraina şi cu robinetul de gaz în mînã şi cu alte pohte teritoriale netãiate. Sã nu uitãm totuşi cã în spatele Germaniei se aflã mereu americanii şi aceasta va face ceea ce îi vor dicta ei. Sã sperãm cã Ţarul nu va reuşi sã redea Imperiului Roşu gloria de odinioarã, nu va reuşi sã anexeze orice teritoriu doreşte, ca sã-l încãlzeascã natural cu gaze interne. Sã sperãm cã Hussein Obama va fi scos uşurel din scenã, pentru cã un lider mondial trebuie sã stîrneascã respect, nu teroare! Violenţa este animalicã. Sã luãm aminte! Resursele naturale s-au împuţinat pe glob, aproape de linia de avarie, iar foamea americanilor nu poate fi potolitã cu una cu douã. Statele care încã mai au astfel de resurse naturale, dar n-au o forţã militarã optimã pentru a le pãzi şi au conducãtori vînduţi, au deja o problemã majorã.
Uitaţi-vã la Ţara noastrã! De ce oare au pus armata pe butuci? România, depãşitã militar şi economic, se apropie insidios de aceastã situaţie criticã. Roşia Montanã, Pungeşti şi parcul de distracţie pentru copii de la Deveselu şi Kogãlniceanu, spun totul.
De ce-ar mai fi nevoie de un nou intermediar diplomatic?
În decembrie 2014 se fac doi ani de cînd postul de Ambasador al S.U.A. la Bucureşti a devenit vacant, odatã cu încheierea misiunii lui Mark Gitenstein, însã americanii n-au mai numit un altul. Prietenie şi încredere prea mare între noi? Sau austeritate financiarã la americani? De ce-am mai avea nevoie de ambasador, dacã „celebrul” general-gafeur Wesley Clark şi Gitenstein s-au pripãşit la noi, ultimul fiind pe poziţia celui mai puternic afacerist din România. Mark Gitenstein ocupã un fotoliu în consiliul de administraţie al Fondului Proprietatea, cu o mare putere de influenţã asupra politicii energetice a Ţãrii noastre. În plus, el „a reprezentat interesele industriei de armament şi ale marilor companii din sectorul energetic, dintre care, «Exxon Mobile», cea care va exploata rezervele de gaz natural descoperite în Marea Neagrã”.
Inventat iniţial de politicienii români pentru a despãgubi pe cei care au fost deposedaţi de bunuri de cãtre regimul comunist, Fondul Proprietatea şi-a schimbat alura în funcţie de interesele politicienilor, iar acum deţine pachete de acţiuni la toate companiile de stat din sectorul energetic: Petrom-OMV, Hidroelectrica, Transgaz, Romgaz, Nuclearelectrica şi Regia Naţionalã a Sãrii – SALROM.
Cum cei doi reprezintã interesele Unchiului Sam pe teritoriul nostru, iar el porunceşte Bucureştiului direct prin „telefonul roşu” – mai ceva decît Moscova dupã Al Doilea Rãzboi Mondial, de ce-ar mai fi nevoie de un nou intermediar diplomatic? Bãieţii de la Bucureşti sînt docili, nu-i ies din cuvînt.
O diplomã de doctorat, vã rog, pentru chiriaşul Camerei Ovale!
Adevãrul iese la ivealã precum iarba prin crãpãturile asfaltului. Presupusa decapitare a jurnalistului american James Foley de cãtre un asasin al noului Califat, cunoscut sub denumirea ISIS, mi se pare un filmuleţ de groazã şi de prost gust realizat de un regizor slab, adicã o nouã fãcãturã marca unchiul Sam, menitã sã justifice atacurile americane în Irak. Vã mai aduceţi aminte marele fals cu rãpirea jurnaliştilor români şi eliberarea lor de cãtre timonierul naţional? De remarcat condiţionalul dubitativ folosit de jurnaliştii destupaţi la minte: „l-ar fi decapitat pe jurnalistul american”. Chiriaşului actual al Camerei Ovale îi putem acorda o diplomã de doctorat, ca sã fie aşezatã cu cinste alãturi de Nobelul pentru pacea transformatã în rãzboi.
Maria Diana Popescu, Agero www.agero-stuttgart.de