Tensiuni de lunã moartã

* Cei din presã considerã luna august drept o „lunã moartã”. De ce? Probabil din lipsã de subiecte colorate, fiindcã, deh, papagalii de serviciu din politicã şi administraţie pleacã în aceastã perioadã sã-şi dezmorţeascã mãdularele în ţãrile şi mai calde. Acasã rãmânând, desigur, trupele obişnuite de „sacrificiu”. Şi obişnuite cu sacrificiul. Pãi este totuna sã te transformi tu – primar, în producãtor de scenete televizate cu mãreţele şi parfumatele tale performanţe edilitare, menite sã tragã covoraşul peste mizeriile cotidiene, pe care sensibilul contribuabil s-ar putea arãta dispus, dintr-un uitat rest de simpatie, sã le treacã mai uşor cu vederea, cu supliciul la care sunt supuşi tot felul de vici şi de purtãtori de vorbe, puşi sã rãspundã pentru toate acele mizerii, mai mari sau mai mici, în timp ce dumneata ţii sã te bucuri, departe de casã, de, nu-i aşa, binemeritata vacanţã? Pãi, repet, e totuna? E normal ca unii sã devinã ciuca bãtãilor, iar alţii sã aştepte, cu acel aer greţos de modestie pioasã şi vag lacrimogenã, de babetã perversã aflatã în exerciţiu la priveghi, laurii preţuirii colective? O fi bine, mãi Nea, o fi bine?
* Bine, nu trebuie sã se înţeleagã cumva cã le-am plânge de milã celor rãmaşi la… vatrã, vicilor şi purtãtorilor de vorbe, cohortelor de funcţionari din eşeloanele doi şi trei (ca sã nu zic, pardon de expresiune, doi şi-un sfert!), nu, nici vorbã, ei sunt plãmãdiţi din acelaşi aluat, atâta doar cã nu au fost cu… vigilenţa tocmai în regulã „când s-o-mpãrţit norocu’”. Altminteri, revenind la ideea de „august, lunã moartã”, în materie de subiecte de presã, înclinãm sã credem cã lucrurile nu stau deloc aşa. Pe la începutul anului în curs, meteorologii, de pildã, se întreceau în prognoze care mai de care mai catastrofice. Dar nu în sensul cã vom fi victimele potopului şi seriei succesive de ape revãrsate peste sute de localitãţi şi peste mii de hectare de culturi agricole, ci cã vom fi pârjoliţi de o caniculã cum nu s-a mai vãzut. Suntem nevoiţi sã constatãm cã anul agricol în România a fost compromis nu de temuta vipie de varã, ci de mult dorita apã de ploaie. Sunt voci care susţin cã pagubele aduse producţiei agricole de reversãrile colosale de ape din acest an sunt infinit mai mari decât cele din cei mai secetoşi ani de care am avut parte în anii din urmã. Dramele pe care le trãiesc locuitorii satelor sunt teribile. Primarii ridicã neputincioşi din umeri în faţa ţãranilor veniţi cu jalba, iar când, la rândul lor, vin sã cearã ajutor la judeţ, au parte de acelaşi gest. În vremea asta, Guvernul se luptã sã demonstreze o creştere economicã nesesizatã de omul de rând şi, evident, sã punã la punct strategii electorale pe cât de „subtile”, pe atât de „eficiente”. Probabil, cât sã ne ţinã de foame cinci ani de acum înainte. Dacã nu chiar zece…
* Încet, încet, peste scandalul Mircea Bãsescu – Bercea Mondialul se aşterne praful uitãrii. În buna tradiţie româneascã, s-ar putea spune. Semnul cã aşa stau lucrurile ni-l oferã chiar tartorul cotrocean. Care iese, din ce în ce mai cu tupeu, de la „cutie”. Din tãcerea la care îl obligaserã recentele evenimente, vreau sã zic. Caii sãi de bãtaie sunt, normal, Victor Ponta şi guvernul sãu. Un guvern ale cãrui mecanisme dau, într-adevãr, senzaţia cã se învârtesc în gol. Poate şi pentru faptul cã nu are priceperea de a prezenta ca pe o mare izbândã, precum Guvernul Boc, finalizarea, sã zicem, a doi kilometri de autostradã. Dar, apropo, poate cã nu ar strica sã vedem şi noi acum, la doi ani de la ultimele alegeri parlamentare, un bilanţ la teribilului Minister al Marilor Proiecte (sau cum se va mai fi numind el în prezent). Nu de altceva, dar pe primul lui titular, Dan Şova, atâta l-au rotit din post în post pânã când, iatã, a descoperit şi el, cu nu ştiu câtã uimire, drumul cãtre DNA. Staţia terminus?
* De când madame Udrea (Nutzy, de!) şi-a fãcut cunoscute intenţiile de ascensiune politicã (acelea de a candida la preşedinţia României!), în partiduleţul pe care dumneaei îl conduce a izbucnit dihonia. Finuţii intelectuali pripãşiţi aici, bãsfanii cei mai înrãiţi cu putinţã, au început sã se ia la… replici ei între ei şi toţi împreunã tind, mai nou, sã se coalizeze împotriva Udrei. În care şi-au dat seama cã descoperã un factor dizolvant. Ei, da! În vremea asta, tot mai multe organizaţii judeţene ale PMP, între care şi cea din Mehedinţi, se aliniazã în spatele şefei supreme, declarând cã susţin candidatura acesteia la preşedinţia României. Numai cã, iacã poznã, Udrea are parte de o absolut neaşteptatã opoziţie din partea cui se aştepta mai puţin – Bãseasca cea micã. Aceasta o acuzã pe Udrea de boicotarea procesului de strângere de semnãturi pentru Cristian Diaconescu – candidatul deja anunţat al formaţiunii bãsiste la preşedinţia României. Încurcã-i, drace, cã nouã mult ne place! Cât despre iepuraşul Cristian Diaconescu – numai de bine!
* Ieşirea rebelã a Elenei Bãsescu este pusã de unii pe seama unor schimburi de replici foarte acide (ca sã nu zicem pe seama unui rãzboi) între membrii familiei prezidenţiale. Mai exact pe seama unor sensibilitãţi lezate (de mamã şi de soţie) ale Mariei Bãsescu, pentru care susţinerea acordatã de soţul ei Elenei Udrea ar fi depãşit limitele acceptabilitãţii. Gura lumii?! De vãzut…