DOI OAMENI PROVIDENŢIALI de Virgiliu Tătaru

Domnul Virgiliu Tãtaru desfãşoarã o muncã titanicã în acţiunea de a pune în circuit, la îndemâna marelui public cele mai cunoscute figuri ilustre care au contribuit la cultura naţionalã a ţãrii noastre din partea judeţului Mehedinţi. Este o muncã colosalã desfãşuratã de un om care este şi suferind. Domnia sa întruneşte în mod strãlucit calitãţi de ziarist, critic literar, istoric, sociolog, analist politic şi de mare umanist. A scos în evidenţã activitatea unor oameni mari ai judeţului nostru precum şi a celor care au sprijinit activitãţi creatoare din alte locuri ale ţãrii, care au ajutat sau au creat în judeţul nostru. Amintesc doar câteva ilustre figuri : Nicolae Iorga, C. Rãdulescu- Motru ş.a.
În cartea de care ne ocupãm este vorba despre Theodor Costescu şi despre G.G. Longinescu. Theodor Costescu a fost directorul Liceului “Traian”, prefect de Mehedinţi şi deputat. S-a nãscut în Turnu- Severin la 30 martie1869 şi a fost un student strãlucit al Facultãţii de Ştiinţe – secţia fizico – chimie a Universitãţii din Bucureşti. Când savantul Constantin I. Istrati, profesorul sãu i-a fãcut oferta de a rãmâne cadru universitar, tânãrul absolvent i- a rãspuns: “Vã mulţumesc pentru apreciere, domnule profesor, dar eu merg sã învãţ pe oltenii mei carte”. Dupã un an ca profesor în Craiova la Colegiul Naţional “Carol I” se transferã la liceul din Turnu-Severin. Aici începe o muncã grea, dar cu multã ambiţie. Liceul din Severin îi datoreazã multe din succesele sale ulterioare profesorului Th. Costescu. Insistã la Minister ca în Severin “sã se facã dupã modelul altor state liceu clasic şi real în acelaşi timp”. La 1 mai1893 este numit director al Liceului “Traian”. În perioada cât a fost director a fãcut din acest liceu “cea mai prestigioasã instituţie de învãţãmânt din ţarãS”.
Pedagog excepţional s-a preocupat de bunul mers al şcolii, de educarea şi promovarea tinerelor generaţii, dupã cele mai riguroase şi stimulatoare metode pedagogice, pentru viaţã şi viitoarele ocupaţii. S-a preocupat şi de ridicarea culturalã a satelor.
Prin contribuţia foştilor elevi şi a altor persoane generoase a strâns bani pentru un internat al liceului. Ca prefect al judeţului luptã pentru “ridicarea şcolii sãteşti din pãrãsirea în care se gãseşte”. Este ales deputat fãrã sã ducã nici-o campanie, fiindcã oamenii îl cunoşteau. Iniţiazã construirea unui Palat Cultural pe care îl va realiza. Cu banii obţinuţi din vânzarea moşiei soţiei sale a cumpãrat, în 1913. o moşie în comuna Vânjuleţ. Aici a ridicat şcoala, a construit drumuri de acces, a înfiinţat un spital, o bibliotecã. În Severin organizeazã Biblioteca orãşeneascã cu fondul de carte primit pentru oraş de la Ion Bibicescu. “Theodor Costescu a trãit adânc în sufletul lui visul ridicãrii unui neam din punct de vedere cultural, sanitar, economic”, şi a fãcut din vis o realitate – ne spune autorul.
Acest Mecena al Mehedinţiului a ajutat şi doi copii cu bani, din pensia lui, ca aceşti copii sãraci sã înveţe carte. Pentru locuitorii oraşului a invitat numeroşi scriitori sã conferenţieze în faţa acestora pe diferite teme. Pe aici au trecut scriitori ca M. Sadoveanu, care a ţinut o admirabilã lecţie de pedagogie socialã, I. Al. Brãtescu – Voineşti, sãrbãtorit cu mare fast la Palatul Cultural, Liviu Rebreanu etc.
În 25 martie1939 Th. Costescu se stinge din viaţã. În publicaţia “Gazeta Orşovei” publicistul Traian V. Ţãran îl evoca astfel: ”El a fost, rând pe rând, profesor şi director al Liceului “Traian” din Turnu – Severin, deputat de mai multe ori, prefect al judeţului Mehedinţi, secretar general al Ministerului de Industrie şi Comerţ. Dânsul a fost un neîntrecut român de bine şi propovãduitor sârguincios al culturii române”.
Dl. V.Tãtaru consemneazã: “Numele providenţialului Th. Costescu a rãmas definitiv în memoria generaţiilor, chiar dacã nimicitorul timp aşeazã uitarea peste oameni, fapte şi lucruri”. Autorul îşi încheie evocarea prin cuvintele: “Este un nume pentru eternitate pe care generaţiile au sfânta datorie sã-l respecte, sã-l venereze şi sã-l cinsteascã pe mãsura uimitoarelor şi trainicelor sale fapte – fapte izvorâte dintr-o mare, curatã şi generoasã iubire de patrie şi neam a providenţialului Theodor Costescu”. (pag.88 ).
“Mehedinţenii , cei care trãiesc în aceste locuri de legendã şi milenarã istorie, au avut norocul de-a avea în mijlocul lor un Om providenţial, precum Theodor Costescu. ”(87)
Un mare umanist, G.G. Longinescu
Alt exemplu de om providenţial de care se ocupã autorul V.Tãtaru este figura lui G.G.Longinescu. Autorul precizeazã: “Din puţinele date biografice pe care le deţinem, putem preciza urmãtoarele: G.G. Longinescu s-a nãscut în 1869 la Focşani, provine dintr-o familie de negustori, face strãlucite studii în ţarã şi în strãinãtate; a funcţionat ca profesor universitar de chimie neorganicã la Facultatea de Ştiinţe a Universitãţii din Bucureşti; este membru corespondent al Universitãţii din Bucureşti; este membru corespondent al Academiei Române; În anul 1910 îşi pierde vederea. (pag. 92 )
Împreunã cu matematiceanul Gheorghe Ţiţeica fondeazã publicaţia “Natura ”, care îşi propune sã explice pe înţelesul tuturor ştiinţa despre naturã şi este cea mai bunã publicaţie, de acest fel, din epocã.
G.G.Longinescu, fãrã vedere, a scris şi a publicat foarte mult: “a tipãrit cãrţi, sute de studii, a fãcut traduceri, a ţinut conferinţe la Radio şi în diverse foruri ştiinţifice”. Aşa a predat cursurile, aşa fãcea experimentele de laborator. Era sufletul revistei, ”Natura”. Îşi propune sã apropie ştiinţa de oameni şi sã ridice nivelul de culturã al poporului sãu. El spunea: “Numai prin ştiinţã şi credinţã România Mare poate sã ajungã România Tare, respectatã de prieteni şi temutã de duşmani”. (pag.97) Aici a publicat sute de articole de popularizare a ştiinţei. Avea talent literar. Trecea cu uşurinţã de la utilizarea termenilor ştiinţifici la “povestiri, evocãri, portret, poem, jurnal intim”. “A fost unul dintre cei mai iubiţi şi apreciaţi dascãli ai epocii”. Ne-a lãsat un mişcãtor poem în prozã despre mamã. A fost “unul dintre cei mai talentaţi portretişti de la noi”. Era şi un neîntrecut evocator. A evocat şi figura lui N.Iorga cu care a fost coleg la liceul din Iaşi. G.G.Longinescu a fost un savant în meseria lui şi un mare patriot. Şi-a iubit ardent patria şi neamul: Tot ce a fãcut a fãcut pentru ţara şi poporul sãu. “A luptat permanent pentru ridicarea oamenilor prin culturã. Era convins cã ştiinţa îi poate ajuta pe oameni. De aceea a fost un neobosit colaborator al revistei “Natura”.
Autorul cãrţii “Doi oameni providenţiali” îşi încheie valoroasa evocare a personalitãţii lui Longinescu cu urmãtoarele cuvinte: “Chimist pasionat G.G.Longinescu, preocupat permanent de tainele acestei ştiinţe, ascundea, în multitudinea preocupãrilor sale, pe neîntrecutul portretist şi evocator –cum s-a putut vedea – pe sensibilul poet, pe melancolicul memorialist şi povestitorul cu har, pe harnicul şi priceputul traducãtor”.
“Toate aceste multiple şi deosebite calitãţi ne contureazã personalitatea unui mare umanist, a unui Om cu adevãrat providenţial. Noi ne permitem sã spunem cã aceşti doi iluştri fii ai neamului –Theodor Costescu şi G.G. Longinescu –au fost pentru generaţia lor nişte oameni providenţiali de la care generaţiile care se succed au mereu şi mult de învãţat – cinstea, demnitatea, dãruirea în muncã, respectul de aproapele, dragostea sincerã şi statornicã de ţarã şi neamul pentru a cãror înãlţare şi demnitate s-au dãruit pilduitor”. (pag.201)
PROF. DUMITRU BÃDESCU, STREHAIA – MEHEDINŢI